𝑅𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝐷𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖

Capitolul 10

Coralina:

         Eu cu Abrahamin plecăm în camerea mea pentru ai lăsa pe doctori să își facă treaba. Ne așezăm pe pat iar amintiri din sera trecură îmi zguduie corpul. Simt cum pielea mi se încălzește. Uit de gândurile mele perverse și revin la realitate.

- Îți plac aripile Florei, hmm?

-  Un îngeraș, gelos! Nu îmi plac Zânele după cum am zis ! Cel mai frumos lucru care regret că nu-l l-am văzut e coada ta!

- Parcă eram pește, și acum vrei să îmi vezi coada, Cupidon?

- Îngeraș, termină ! Ști că nu sunt cel mai bun cu ființele la început. Nu vreau să mai cert cu tine! zice sărutându-mă.

          Aș vrea să îl împing dar nu mă lasă sufletul să o fac. Nici eu nu vroiam să mă cert cu el, dar uneori mai am și eu piticii mei pe creier.

-Ador să îți simt buzele atât de flămânde!

- Aha. Spun eu dându-mi ochii peste cap. Și eu ador asta!

- Ce ai? Nu înțeleg de unde ți-au pornit acești nervi, plus că știi foarte bine ce simt față de tine, îngeraș gelos! Zice jucându-se cu nasul meu .

        Sar în brațele lui iar el mă sărută flămând și apăsat.

- Ma-ai am și eu momentele mele! Plus că încrederea mi-a fost spulberată, și trebuie să o reconstruiesc de la capăt având îndoieli câteodată!

- Eu nu te voi trăda, bine îngeraș?

       Dau afirmativ din cap și îl mai sărut o dată. Seara e pe vine, căldura șemineului ne încălzește delicat.

- Corpul tău ar arăta minunat cu reflecția portocalie a focului! Spune și îmi dau o ceașcă de cafea.

- De ce crezi asta?

- Nu cred, știu!

- De ce ești atât de sigur?

- Crede-mă am o mintea atât de perversă, a învățat să vadă prin hainele cui trebuie. Cezi că nu îmi imaginam de la început cum arăți goală?

- Și am fost pe măsura așteptărilor tale?

- Mai bine de atât, îngeraș! Vreau sa îți mușc buzele!

- Și ce te ține să nu o faci?

       Mă mușcă de buze cu brutalitate dar sunt mult prea plină de plăcere ca să simt durerea. Simt un gust sărat și realizez că una dintre buzele mele sângerează. Dar nu mă deranjează, ci din contră, mă excită!

- Ești bine? La ce te gândești?

- Sunt bine! Și totuși nu mi-ai povestit niciodată de ce ai Decăzut ca Înger?

-  Vrei să știi?

- Da! Tu ști trecutul meu, vreau să îl știu și eu pe al tău!

- M-am născut in Rai, unde doar sufletele pure pășesc. Crescând cu anii am observat atent tot, fiindu-mi frică să nu greșesc ceva pe viitor. La un moment-dat îmi doream să fiu fiul cel mai prețios, deși  virginitatea, compasiunea,sinceritatea lipseau . Mi-a ieșit totul ca la carte pentru o vreme ,însă când micuța Angelia a apărut printre noi, fiind noul copil al Tatălui meu. Urăm zile în care trebuiea să  am grijă de ea, să aud cu plânge și toată lume e la picioarele ei. Pe  când eu când eram mic uitau că exist, însă nu uitau să mă învețe despre viața pe Pământ, iar de la 10 ani  să trec  în rândul misiunilor de înger. În momentul în care am vrut să mă sinucid tocmai ce făcusem ceva oribil. Ceva prea dificil am revoltat cu mâinile pline de sânge, am omorât una dintre cele mai prețioase bijuterii ale Lui Dumnezeu. Angelia zăcea moartă lângă picioarele mele. El mi-a zis să nu uit niciodată plânsetele surorii mele, tăindu-mi aripile. Am căzut din Rai ,ajungând în acea Mare, ce mi-ai curățat sângele. Ducându-mă la prima mea iubire, Coralina.