Capitolul 6

14 4 0
                                    

Flora:

- Sunt stăpâna grădinii! Nu îți aparține nimic de aici!
    Zic nervoasă iar toate florile cu spini se apropie de el făcându-se gigantice și înconjurnatul aproape de piele.
-  Vrei sa le apropii mai mult sau îmi spui ce dracului cauți aici?

- Ușor nu îți infoia penele! Căutam un loc pentru un ritual. Sunt Demonul Orhan!

- Nu am auzit de tine! Vad că faci ritualuri satanice, dar nu în grădina mea, băiete! Poate vrei să spui că îți dorești să fi demon, aripi nu ai?

      Las florile să se micească așteptând răspunsul lui.

- Nici nu ai avea cum să auzi de mine, nu sunt prea popular. Practica mea nu îți va răni grădina, stai liniștită.
 
    Spune în timp ce din spatele lui își  fac apariția niște aripi negre ca abisul.

-  Nu ar fi trebuit să faci ritualuri gol?zic   calmă

- Asta-i de modă veche, rază de soare!

-Nu îmi murdărești în niciun caz grădina cu lucrurile tale malefice. Te duc într-un loc perfect pentru asta! Așteaptă doar să îmi iau ceva mai confortabil pe mine.

- Cum spui tu! Dar ai grijă să te îmbraci în ceva frumos și sexy.

-Ești un nepoliticos, Orhan! Nu vrei mai bine să vin goală?

- Nu m-ar deranja, dar faptul că alți te-ar vedea goală,da!

-Vorbești prosti! Revin în două secunde!vocea mea devine din nou groasă. Dacă te apropii de florile mele jur ca te omor!

- Nici nu îmi voi permite să fac asta fără acordul tău. Spune și îmi face cu ochiul.

- Ai făcut-o deja, demonule!

       Plec fără sa aștept un răspuns. Iau pe mine o rochie lungă albă. Zece minute mi-am căutat sutienul alb din bumbac, dar nu l-am găsit. Sânii îmi  sunt foarte vizibili, nu îmi convine să arăt atât de vulgară în fața lui dar voi avea la final mai multă încredere în mine.

-  Putem merge!

- După tine!

      Îl duc într-un câmp. Liniștea domnește adesea pe aceste meleaguri. Un lac este așezat în mijloc sunetul păsărilor e cântecul preferat al Naturii, vântul bate lent, atingând ferm pielea oamenilor ce pășesc aici. Perdeaua serii s-a instaurat deja.

- E drăguț locul, dar aș avea alte planuri pentru el!

- Ce anume?

- Ceva plin de pasiune și focul fierbinte al vieți în care trebuie să avem grijă să nu ne ardem. Să îți sărut fiecare bucățică a corpului în timp ce sânii tăi stau strânși în mâinile, ca și cum asta ar fi tot ce mai contează acum!

- Te rog să nu mai spui vreodată așa ceva! Mulțumește-te doar că te-am ajutat riscându-mi viața! Adio, Orhan!

- Mulțumesc și scuză-mi comportamentul neadegvat. De ce să îți riști viața?

- Sunt căsătorită, Orhan.. Cu un monstru mai dur ca Iadul în care tu trăiești! Nu vrei să îmi vezi corpul, îi aparține lui cu tot cu răni.

- M-ai ai ceva pe tine în afară de rochia asta? Și de ce ești atât de bucuroasă dacă el este un monstru?

-  Pentru că..azi nu era acasă și...am considerat ca trebuie sa îmi acord ceva timp pentru mine. De ce vrei sa ști dacă sunt total goală sub rochie?spun tremund cu lacrimi în ochi.

- Nu îți voi face nici un rău! Doar răspunde la întrebare.

- Am chi..

      Însă nu mă lasă să continui, îmi ridica rochia până la piept, privește corpul meu din fața, apoi la fel de rapid mă întoarce cu spatele, una din mâini este pe fesa mea, verificând-o. Lasă rochia în jos blând. Ceva din el vrea sa îmi transmită, simt un "ți-am zis ca nu îți fac rău" , în cel mai dulce mod.

𝑅𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝐷𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum