Seria ,,Destin sau coincidență"- Suflet rătăcit vol. 2

Capitolul 1

Capitolul 1
Roma, Italia

Mark

În urmă cu mai bine de cincisprezece ani, am descoperit pentru prima dată acest oraș. În fiecare vară am ales câte un loc pe care l-am vizitat împreună cu întreaga familie. De când am pierdut-o pe mama, acest obicei s-a pierdut în timp. Tata a ales să muncească chiar și în perioada vacanțelor, în timp ce eu și Luc ne-am petrecut întreaga vară prin diferite colțuri ale lumii.
Au devenit un obicei pentru mine plimbările prin Piazza Di Trevi.
Merg la pas, admirând frumusețile locului. Niciodată nu mă pot plictisi, mai ales când sunt însoțit și de un frappe cu gheață, multă gheață. Până va începe noul an școlar vreau să mă bucur de toate frumusețile acestei țări și să reușesc să descopăr locuri noi. Chiar dacă am vizitat marea majoritate din ele, mereu se găsește ceva de făcut.
Astăzi se prevede o zi perfectă mai ales că termometrul din Piazza Di Trevi indică doar treizeci de grade, ceva destul de neobișnuit pentru această lună a anului.
Pentru prima dată în viață nu regret alegerea făcută, chiar dacă asta a însemnat plecarea mea din Manhattan.
Decizia de a nu urma aceeași carieră ca a restului familiei, m-a ambiționat și mai mult. Am ales întotdeauna să fac ceea ce îmi dictează inima, chiar și atunci când eșecurile au fost premeditate. Am acceptat că viața te pune la grele încercări, ambiționându-te chiar și atunci când spui Nu mai pot!
Dacă totul ar fi cum ne-am dori în viață, ce rost ar mai avea să muncim pentru fiecare reușită a noastră?
Dacă am știi să ne alegem persoanele de lângă noi, necondiționați de timp, am mai cunoaște sufletul fiecăruia?
Am înțeles târziu că oamenii vin și pleacă, iar singurii care aleg să rămână lângă tine sunt aceia, care te-au apreciat la adevărata valoare și o fac în continuare.
Nu am știut că bărbații plâng până în ziua când l-am văzut pe tata căzut la pământ, după moartea mamei.
Nu am știu că bărbații plâng până în ziua când fratele meu s-a pierdut pe el.
Nu am știu că bărbații plâng până în ziua când inima mea a încetat să mai bată pentru o iubire ce s-a pierdut din cauza avariei.

Kasia

Iau la pas Piazza di Trevi, delectându-mă cu o înghețată de lămâie. Nu se compară cu Ben&Jerry ̓s, dar aveam nevoie de ceva care să mă ajute să mă răcoresc. Fontana di Trevi este cea mai cunoscută și cu adevărat, cea mai frumoasă fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant stăpânește piața, conferindu-i stabilitate și putere.
Aici e o lume nouă pentru mine. Ne spunea un profesor în primul an de facultate: ,,Un arhitect nu se poate numi arhitect până nu vizitează marile centre istorice ale Europei.ˮ
Neatentă ca de obicei, mă împiedic de un trecător, întreaga înghețată căzând pe cămașa lui. Numai ție ți se putea întâmpla! M-a mustrat propria conștiință. Îmi pregătesc în minte toate înjurăturile necesare, dacă persoana accidentată va sări asupra mea cu replici acide. Să creadă el că o să stau dreaptă în fața lui. Ce m-a învățat viața în toți acești ani este faptul că niciodată nu trebuie să fi lașă. Lașii sunt niște pierzători, iar eu nu sunt una. Poate, poate, am noroc și nu o să fie atât de rău.
— Să-mi bag! Ce dracu' femeie? Sunt coșul tău de gunoi?
Îmi ridic ochii, dar regret din primele secunde decizia luată. Poate să facă orice din mine și nu mă opun. Bărbatul acesta nu e de pe această planetă, cu siguranță. Doi ochi albaștrii mă privesc intens. Mă analizează din cap până-n picioare, privirea lui rămânând pironită pe bustul meu generos. Știu că îți place băiete! Ale mele sunt naturale, nu ca ale siliconatelor ce se dau mari dive.
— Îmi pare rău! Nu te-am observat. Spun într-o engleză perfectă. La capitolul italiană stau rău, spre foarte rău. Spre rușinea mea nu am reușit să o învăț până la vârsta de douăzeci și unu de ani.
— Americancă? Nici pe aici nu scap de voi!
Strigă în gura mare, iritat.
— Pardon! Ce ai tu cu americanii? Tu de unde ești, domnule? Hong Kong. Îi spun ironic. Dacă îmi spui că te cheamă și King Kong eu sigur sunt Jane a lui Tarzan.
— Domnișoara de față are chef de glume? Hai să-ți spun și eu una: trebuie să-mi plătești 500 de dolari. Atât costă cămașa pe care mi-ai distrus-o.
— Îmi pare rău pentru cămașa ta! Dacă îmi lași contul tău, îți trimit bani chiar astăzi.
— Am glumit! Nu este nicio problemă! Știu cum să te revanșezi! Haii să luăm cina împreună.
— Nici măcar nu te cunosc! De obicei nu mă văd cu străinii.
— Nu sunt chiar un străin oarecare! Sunt străinul pe care l-ai accidentat.
Râsul lui este molipsitor. Doamne, mă simt atrasă de el! Recunosc este un bărbat frumos. Frumos, e puțin spus. Cămașa pe care o poartă, îi îmbracă perfect corpul bine lucrat. Chiar dacă este murdară nu-i estompează din frumusețe. Pantaloni din in îi completează imaginea, dându-i un aer fresh. Iar părul lăsat pe spate...Vai de mine! Kasia,  lasă bărbații! Ai venit aici să înveți. Sunt a doua oară mustrată de conștiința mea în această zi.
— Atunci să mă prezint! Eu sunt Mark Johson.
— Încântată, Mark. Kasia Greek, dar pentru prieteni Panda.
— Încântat, bella! Atunci rămâne să luăm cina împreună.
— Încă nu ți-am spus dacă accept. Prefer să nu-i dau imediat un răspuns și să-l mai las să fiarbă în sucul propriu, observând reacția lui, dar și fiecare gest pe care îl face.  Mă amuz copios pe felul în care degetele lui se mișcă alert, așteptând răspunsul meu. Cum ar fi ca acele degete să se joace prin părul meu?
— Îți promit o seară de neuitat! Zi da! Ești prima femeie care nu îmi acceptă invitația! Sigur nu ești de pe altă planetă.
— Ai ghicit! Zic în glumă. Sunt un extraterestru, venit să te răpească.
— Atunci răpește-mă și haide să ieșim împreună!
— Bine! Tot nu am cu cine să-mi petrec aceste zile. La 7 p.m. ne întâlnim aici. Ai grijă, prietene! Nu mă poți cuceri atât de repede!
— Americanco, nu știu ce să zic. Să nu te îndrăgostești tu de mine!
— Plec. Nu vreau să mai aud prostiile pe care le debitezi.

Mark

Minutele trec, dar eu tot nu am curajul să plec din acest loc. Ce naiba se întâmplă cu mine? Am ajuns să mă rog de o femeie pentru a ieși cu mine. Micuța vrăjitoare m-a vrăjit cu ochii ei de culoarea smaraldului. Trebuie să o descos și să aflu cât  mai multe lucruri despre ea. Are ceva ce mă intrigă. Acest lucru o face să o doresc tot mai mult. Nu o vreau doar pentru o noapte. Eu am zis asta?
— Te îndrăgostești de o necunoscută, îmi șoptește drăcușorul din mintea mea.
— Nu se poate așa ceva!

Hei!
Cu mulți ați cerut și celelalte volume pe platformă, nu v-am putut refuza. Lectură plăcută! Nu e în totalitate capitolul. Vreau să vă surprind când va apărea în format fizic.