Life through her eyes

Capitolul 8

   -E liniste ..spun eu cu voce scazuta

   -Da este ! spune ghiduletul, tot cu ochii inchisi

   -Parca e prea liniste..Aici iti poti auzii si cele mai ascunse ganduri

   -De ce crezi ca m-ai chemat aici?

   -.....

   -Nu crezi ca ai vrut sa ne intalnim aici pentru ca e liniste, pentru ca poti spune oricice fara sa fi judecata?

  -Am venit aici pentru ca .....pentru ca in sufletul meu se zbate ca in lumea asta sa nu mai existe judecata , ura , suferinta , egoism.

  -Dar oare ar fi bine in lumea asta si fara aceste lucruri pe care tu le consideri daunatoare pentru suflet? Nu crezi ca daca aceste lucruri nu ar exista nu am mai avea pentru ce sa ne zbatem, pentru ce sa luptam ca sa ajungem din ce in ce mai buni?

 -Dar oare daca nu am mai fi egoisti si invidiosi nu am putea realiza mai multe lucruri frumoase pentru lumea asta si in special pentru inaltarea sufletului si a mintii noastre?

-Dar gandeste-te si altfel..daca ti s-ar da totul pe tava , cum se spune, nu ai mai avea de ce sa te superi si sa-ti reprosezi ca nu ai putut sa faci mai bine. Aceste lucruri te ajuta in viata sa te autodepasesti si sa te faca sa ia mai multa incredere in tine.

- Aceste lucruri te intaresc atat psihic cat si fizic dar pana sa faca aceste lucruri te fac sa suferi. Suferi in interiorul tau foarte mult. Toate aceste lucruri marunte pentru unii, chiar nesimnificative, pentru tine sunt extrem de intense. Curg lacrimi noaptea, seara, inainte de culcare. Simti ca aceste lacrimi te elibereaza, atat pe tine cat si sufletul. Curg flacari calde pe obraji-mi reci,eliberandu-mi sufletu-mi vine. Acestea nu dureaza mult pana-ti dai seama ca nu pentru asta esti facut : sa plangi, esti facut sa lupti si sa-ti demonstrezi tie ca poti, poti mai mult de atat.

-Vorbe mari spui tu din sufletul adanc si firav. Pe cat esti de mica, pe atat de mare-ti e sufletul. Poate inca nu esti matura dar simti unele lucruri si-ti dai seama ca am putea fi si altfel de cat suntem.

-Nu suntem multi care gandim asa dar aceeia care suntem vedem si observam lucruri si incercam sa schimbam ceva..

Dupa aceste cuvinte venite din suflet parca lumea s-a schimbat cu un gram, nesimnificativ pentru unii, dar pentru mine enorm. Ma asez pe iarba verde si fina inchizand ochii . Stau pe spate ascultand linistea.

In departare aud un tunet..norii se aduna in jurul nostru acoperind soarele. Copacul acesta mare ne adaposteste de ploaia deasa cu stropi mari care inpanzeste tot tinutul care acum ceva vreme era linistit.

Ghiduletul se ridica in picioare spunand:

-Uneori aceasta liniste trebuie intrerupta si de un lucru atat de frumos..ploaia. Fara ea frumusetile de aici nu ar exista si nu ar mai fi viata.

Pasesc in afara copacului, ploaia udandu-ma cu stropii ei mari si calzi. Stopii coboara pe obraji-mi imbujorati. Uchii mai devreme umezi acum plini de fericire si libertate.Intind mainile ca si cum as zbura. Ploaia nu inceteaza si eu ma bucur ca un copil mic care a primit un cadou de la mama lui. Zambesc fara sa realizez. Ma simt libera..simt ca aici imi este locul. In aceasta lume unde este liniste si puritate. Dar aici nu e realitatea e doar o scapare, un loc in care ma pot refugia atunci cand simt ca nu mai pot.

Ma invart prin ploaia asta miraculoasa care parca ma tine in brate protejandu-ma . Ma intorc spre ghidulet care ma privea cu drag de sub copac. Ochii ii sclipeau si era fericit ca eu eram fericita. Fara sa-i spun vine spre mine. Imi ia mana , o mangaie si o strange. Ma priveste in ochi transmitandu-mi ca e aici pentru mine si mereu cand voi avea nevoie va fi aici. Isi duce o mana pe spatele meu si ma ia in brate. Il strang in brate si-mi pun capul pe umarul lui.

-Multumesc..soptesc eu

************Un capitol de suflet pentru mine care sper sa va placa si voua. Com & vot *************