Capitolul 4- ''Clacaj''

99 17 12
                                    

Initial nu aveam in plan introducerea lui Sergiu in acest capitol insa m-am gandit ca nu mai trebuia nici el tinut in umbra. Perspectiva lui de altfel nu dezvaluie asa multe insa pe parcurs totul o sa fie mai evident. Stiu ca ieri a fost Pastele dar oricum va urez un calduros Paste Fericit alaturi de cei dragi voua si multe bucurii si impliniri pe toate domeniile! De asemenea nu am putut sa nu dedic acest capitol unei fete speciale, Cris, care este in fond o persoana minunata si nu stiu ce m-as fi facut fara sustinerea ei si chiar a tuturor. Va multumesc mult pentru tot sprijinul! <3 :* Ne revedem cu un nou capitol miercuri. Xoxo 

- Irinuca! Esti aici? Angela isi strecoara mai intai privirea prin spatiul intredeschis al usii intr-un moment nu tocmai potrivit pentru mine caci ma gandisem deunazi dupa inapoierea in oras a Nadiei, sa fac ceva ordine prin micutul dulap din camera. Nu obisnuiam sa fiu o presoana neglijenta si chiar deloc neordonata, insa programul incarcat pe care il frecventam in fiecare noua zi imi rapise o alta parte a stilului meu concret de viata. 

- Da, Angela! Intra si asaza-te! Nu sta in usa! Ii spun in cel mai simplu si nebanuitor mod posibil in timp ce strang cutia de bijuterii alaturi de jurnalul mamei pe care le strecor de dupa cateva prosoape curate.

- O plecat neispravita ceea? Angela se aseaza pe pat oftand zgomotos si tinandu-si o mana la sale. 

- Nu inteleg ce s-a intamplat de nu o inghiti. Uite daca e din cauza ca si-a exprimat reprosul in legatura cu mancarea...Ii vorbesc incercand sa repar situatia asezandu-ma si eu pe pat cu intentia de a-i face un masaj si de a mai discuta cu ea. 

- Nu don'soara! Asa oleaca m-oi fi simtat jignita ca io stii si tu ca ma chinui sa fac mancari buna de dimineata pana sara tarziu cand vine conu dar oi lasat proasta sa graiasca ca stii si mata ca prostu nu e prost destul daca nu-i si el fudul. Fara sa vreau incep sa rad la vorbele acesteia la adresa Nadiei, sustinand sus si tare ca nu ii suparata asa cum a continuat sa imi spuna in continuu de minute bune, timp in care ii masam spatele mai scapand-o de povara muncii. Da. Clar e suparata. 

- Dar m-oi gandit io asa ca mama m-o invatat sa tac si sa inghit asa cum fac aia intelectualii de la oras si uiti ca mi-o prins ghini. Si stand asa singurica in bucatarie cu oala cu mancare oi stat si m-oi gandit. Ce le-o place germanilor sa manance? Nu tu tochitura, nu tu ciorba si apoi m-o batut gandul sa caut pe Internet. Si ghisi ce oi gasit! Ascultand-o ma imbujorasem tot incercand sa imi stapansec rasul care tot imi inghiontea obrajii. Dar vazand-o intorcandu-si privirea zambitoare dar serioasa la mine, o intreb capatand o alura demna privind-o drept in ochi. 

- Cred ca ai gasit ceva interesant banuiesc pe care cu siguranta nu vei ezita sa pregatesti data fiind urmatoarea vizita a Nadiei pe aici, nu-i asa? 

- Mai vine fatuca p-aici? Nu, nu. Peste farasul meu. Gesticuleaza bosumflata Angela asa ca decid sa nu mai pun sare pe rana dandu-i impresia ca va mai veni, ceea ce mi-a fost de altfel confirmat de Nadia la plecare; si asta poate sa fie chiar si in weekend. Bierea, Irinuca! D-asta s-o suparat. Ca nu i-oi pus bierea pe masa. S-o invatat acolo cu ista biere si uite ce-i de ea! Sa mai vina incoace! Ii fac ciuperci! 

- Ma bucur ca esti asa increzatoare. Dar totusi imi pare rau ca te-a jignit indirect. Ea provine dintr-un mediu diferit si are anumite predilectii. Insa asta nu inseamna ca ea e o persoana cu rea vointa sau ca tu nu faci o mancare buna. Doar ca nu pe gustul ei. Imi cer scuze in numele ei pentru ca te-a suparat! 

- Nu, nu! Copila nu iti mai cere scuze atata! Numai tu iti ceri scuze pentru toate! Asta o fost asa dar nu m-oi suparat di asta. 

- Atunci? 

- Nu iti mai zac. Doar ca fetita asta are prietini ciudati dar in rest nu mai zac nimica. Ma aude Dumnezau si ma trazneste! Ma gandesc ca poate atunci cand Angela a intrat in camera, dupa ce am coborat jos, sa ia rufele a auzit ceva. O, Doamne! Ma rog ca numai asta sa fi fost pentru ca nici eu nu mai aveam curajul sa o intreb. Mi-ar fi fost tare rusine fata de Angela.

Rămâi...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum