Rămâi...

Capitolul 8- ''Pregatirea''

Capitolele care urmeaza o sa fie un du-te-vino constant. Abia astept sa vad ce credeti despre ele. In ultima vreme nu am postat mai deloc insa ca de obicei scoala mi-a furat din timp, chiar foarte mult. Si acum ca si clasa a 12-a bate la usa e si mai greu. Capitolul urmator vine curand! :*

Nu stiu cum dar din seara aceea nu reusisem sa mai pun geana pe geana in urmatorele. Ma trezeam ingrijorata sa verific geamurile, baia, camera in intregime si chiar si oglinda. Aveam senzatia ca ceva prinde contur in interiorul casei si ca oricand un lujer distrugator isi va etala maretia. Invatatul ma ajuta din plin caci asa mai evitam o parte din gandurile mele intunecate. Si in plus examenele se apropiau. Rutina mea din timpul zilelor inceputului de saptamana era neschimbata si mult mai incarcata decat atunci cand ma desfasuram in cabinet. Copiii de acolo imi ofereau un strop de voiosie si speranta ca orice problema are vindecare dar aici problema nu era de natura medicala. Sau poate tindea spre una insa multe lucruri imi erau neclare. Odata cu reinceperea cursurilor opririle mele acolo erau aproape imposibile. Practicile in laboratoare, lucrarile elaborate pentru a demonstra o anumita clauza sau efect al unei boli, laolalta situandu-se si opiniile liber exprimate erau la ordinea zilei si ma bucurasem ca miercuri scapasem de un examen, din 10. Invatasem atat de mult pentru el incat aveam impresia ca in toata invalmaseala din creierul meu, uitasem ceva sau scrisesem o prostie.

- Am scris despre cistita si nefrita. Mai facem schimb de manuale? M-a ajutat mai mult al tau decat cel pe care il aveam eu.

- Sigur. O sa o intreb pe matusa daca mai are vreunul la fel pe acasa. Nu stiu daca vei mai gasi examplarul asta prin librarii. E destul de vechi. Intorc manualul usor ingalbenit pe ambele parti apreciindu-i din priviri vechimea. Anul odata scris intr-un colt ingust fusese sters.

- Mersi. Auzi? Vii sambata la disectie? Ma opresc in loc inchizandu-mi ochii si muscandu-mi interiorul obrazului.

- Nu cred ca voi reusi sa ajung, Luca. Tata organizeaza o receptie si vrea sa-i fiu alaturi. Privesc cum pe fata lui pistruiata se formeaza o expresie contorsionata.

- Glumesti, nu? Spune apucandu-ma de brat si intorcandu-ma cu fata la el. Il privesc obosita.Stii cat ai asteptat asta? Daca nu iti amintesc eu! Intreg semestrul de iarna. E o oportunitate inedita! Gesticuleaza inflacarat nebagandu-i in seama pe ceilalti elevi care isi croiesc drum spre iesire.

- Stiu dar va reveni in toamna. Si in plus voi avea acces la filmuletele din timpul lucrarii. Nu e mare lucru oricum.

- Haide, Irina! Nu imi spune ca te vei limita doar la vizulaizarea unor filmulete, si nici macar exacte! Doctorul ala suedez d-abia daca a acceptat invitatia la chestia asta si tu care inca de cand venirea lui nu era sigura ai sperat si...Si de ce , ma rog, tre' sa participi la receptie? E ziua cuiva sau?

- Nu. O intalnire de afaceri care e foarte importanta pentru tata si nu vreau sa-l lipsesc de prezenta mea acolo. Mereu am participat la chestii de genul , tii minte? Ii zambesc trist sprijinandu-mi bratul de al sau spre iesire. In liceu cand tata batea palma pentru o noua afacere, aveam parte de nopti albe si deseori atipeam pe banci a doua zi. Dupa toate indemnurile lui Luca imi venea sa merg acasa si sa il infrunt pe tata aparandu-mi cu verva hotararea dar acum ceva se schimbase. Miza era uriasa, iar acolo unde e fum trebuie sa fie si foc.

- Nu poti...Pur si simplu...Vorbeste cu el si spune-i ca nu poti veni! Tu nu te implici activ in afacerile lui asa ca nu are nevoie de prezenta ta acolo asa cum nici tu nu ai nevoie de parerea lui pentru disectia de sambata. Si sunt sigur ca si matusa ta are aceeasi parere. Discuta cu ea.

- I-am promis. Nu pot ajunge.

- Te rog! Dar dineul nu are cum sa fie dimineata sau la pranz, nu? Pune intrebarea mai rapid si mai tare pentru a-l putea auzi prin zgomotul creat de cei care se urca pe rand in microbuz. Oftez.