Indragostita de o fantoma

Capitolul 2

Putin jignita de comportamentul baiatului, chiar daca fusese vina mea, intru val vartej in secretariat cerand orarul. Secretara se uita la mine ciudat, apoi la ceas si incepu sa ma dojeneasca:
-Ai cam intarziat, domnisoara.....Lexi Smith. Dar azi considera-te iertata! zise facandu-mi cu ochiul.
Imediat ce am iesit m-am napustit spre sala de clasa care se afla chiar dupa colt. Aveam........istorie?!
Cand am intrat mi-am cerut scuze scurt si am vrut sa ma asez intr-o barca, dar proful ma opri:
- Nu asa repede! Esti noua? Prezinta-te!
-Mda....am bombanit. Asta mai imi lipsea: sa ma puna sa ma prezint-fac de rusine in fata clasei.
-Sunt Lexi Smith. Am 16 ani si de abia m-am mutat aici. Pot sa merg la loc acum?am intrebat plina de speranta.
-Da. Domnisoara Smith, tocmai le povesteam colegilor tai ca nu accept intarzierile, zise acesta scrasnind din dinti la ultimul cuvant.
Profesorul de istorie era scund, gras si cred ca avea mai mult par ca o maimuta. In ciuda aspectului sau parea un om constiincios si foarte autoritar. Am inceput sa imi studiez colega de banca. Era o fata inalta, zvelta cu par maro inchis si ochi verzi. Se intoarse si imi zambi:
-Buna! Eu sunt Amalia! Sper sa ne intelegem! I-am zambit scurt la randul meu.
-Eu sunt Lexi....dar cred ca stii deja dupa nenorocita asta de prezentare..... Ultima parte o spusesem pentru mine dar se pare ca a auzit. A ras si mi-a soptit:
-Nici eu nu suport prezentarile asa ca nu iti face griji!
Dupa acestea ea se intoarse la explicatiile profului. Eu nu puteam fi atenta la ele deoarece n-am putut suporta tentatiei de a ma compara cu Amalia. Amandoua eram zvelte dar: ea era inalta, eu eram mai scundaca, ea avea parul maro inchis iar eu il aveam castaniu deschis- rosiatic, ea avea ochi care sa iasa in evidenta: verzi, iar eu aveam ochi argintii-cenusii. Ea se imbraca scump si la moda iar eu......normal, ea avea parul lasat liber si ondulat, iar parul meu era prins intr-o simpla coada de cal ciufulita de la cazatura (n-ar fi fost de mirare sa am si cateva frunze prin par). Pe scurt ea iesea in evidenta iar eu ca deobicei stau mereu in umbra astfel incat la scoala nu ma observa nimeni in afara de profi si Anne.
Cand am terminat sa ma compar cu Amalia am vrut sa ma concentrez macar 2 minute pe lectie dar gandul mi-a zburat iarasi dar de data aceasta la......el. Nu mi-am putut scoate din minte acei ochi negri care te storceau de emotii dar in schimb nu tradau niciun sentiment si....acel par atat de negru cu strafulgerari albastre. Acel baiat era inalt, slab, bine facut si cu un corp foarte bine lucrat.
Cum pot gandi asa?! Nu m-am indragostit niciodata si nu o sa cedez acum! Poate cineva sa-si urasca propriul creier!? Pentru ca eu exact asta fac. Tipul ala e un arogant fara maniere.