Indragostita de o fantoma

Capitolul 23

Elliot neintelegand ce tocmai se intampla inteba buimac:
-La ce te holbezi?!
Dar cand a intors capul si a vazut ce se intampla m-a luat de mana si a inceput sa ma tarasca nu stiu-unde.
Am simtit o durere puternica in piept. Lacrimi greoaie imi curgeau pe obraji. Elliot ma duse la Anne in camera.
Eu pur si simplu ma uitam in gol. Elliot vorbe cu mine, Anne vorbea cu mine...parca era si Will pe acolo....la un moment dat intra si Amalia dar eu nu eram atenta la toate amanuntele acestea nesimnificative. Singurul lucru pe care il puteam gandi intr-un mod coerent era:
"Ethan m-a inselat.......m-a inselat. Nu trebuia sa am incredere in el....Stiam ca asta se va intampla......."
Ce tot voerbesc eu aici........habar nu aveam ca asa se va intampla........o consideam o dragoste eterna.......ceva magic.......credeam ca va fi vesnic.....dar .....m-am inselat.
In jurul meu era o mare de servetele.
Will si Elliot stateau in fata mea susotind ceva despre o razbunare......Anne statea langa mine si ma mangaia pe spate.......iar Amalia se ocupa cu aprovizionarea de servetele.
Deodata se auzi un ciocanit la usa.....neavand ce face m-am dus sa deschid deoarece imi amortisera picioarele. Cand am deschis usa am simtit cum mi se inmoaie genunchii. Era Ethan foarte vesel si zambitor dar zambetul sau s-a evaporat cand m-a vazut in halul acela. Eram plansa, rimelul imi cursese...aveam ochii umflati si toate cele..... Ethan lua o atitudine ingrijorata si vru sa ma cuprinda in bratele sale zicand:
-Ce-ai patit ...pui?
Cand am auzit cat de prefacut putea sa fie m-am infuriat foarte rau.
L-am impins cu toata forta pe care o mai aveam si m-am dat un pas in spate trantindu-i cu forta usa in nas inchizand-o cu cheia inainte ca el sa poata spune ceva. M-am intors mofluza pe pat si am mai cerut inca un pachet de servetele. Elliot exploda:
-Handicapatul asta isi va gasi sfarsitul azi! Bagami-as picioarele in el de nenorocit! Cum indrazneste sa vina la tine ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic....
Amalia continua si ea in acelasi mod dar lucrurile pe care le spuneau nu ma ajutau de loc. Anne intelese imediat ce se intampla cu mine si se rasti la ei:
-Incetati! Inrautatiti lucrurile! Vedeti-va de treaba!
I se alatura si Will, dar cu un ton bland si domol care imi unse sufletul:
-Are drepatete.....lasati-o in pace.....e viata ei....
Amalia sari imediat cu gura:
-Dar ce te bagi tu, ma?!
-Si tu ce drept ai ca sa te bagi?! Se razvrati Elliot.
-Eu sunt prietena ei iar tu........si atunci ii arunca o privire ucigatoare lui Will, si apoi continua: tu ii tii partea lui Anne deoarece e iubita ta!
-Ba nu e adevarat! El imi tine partea deoarece am dreptate si.....Taca-ti gura, Will...nu te mai baga ca musca la rahat..... Se arunca si Anne in cearta.
-Si de cand esti tu responsabila pentru Lexi? Tipa Elliot ca un descreierat.
-Pai eu i-am fost alaturi de ea cand tie, fratele ei, nici nu iti pasa. Declara Anne hotarata.
-Esti nebuna?! Pana acum cateva saptamani nici nu stiam ca e sora mea. Urla Elliot din toti rarunchii.
-De ce imi faci iubita nebuna, ba?! Se rasti Will impingandu-l pe Elliot in piept.
Si atunci se duse si ultima farama de calm din toti..... s-au riducat cu totii in picioare si au inceput sa tipe unii la altii. Toti aveau gura mare, si scoteau numai enormitati pe ea dar dintre toti se remarca Amalia care avea un ton ascutit si aprig fara sa-ti crute timpanele..
Nemaiputand suporta m-am ridicat impingandu-l pe Will in dreapta si pe Amalia in stanga, astfel facandu-mi loc spre iesire strigand inecandu-ma in lacrimi:
-Stop!Liniste! Lasati-ma in pace! si am iesit val vartej trantind usa inurma mea.
Am inceput sa alerg le coridor pana m-am lovit de cineva.Am ridicat privire si am inceput sa imi studiez obstacolul. Era un barbat de vreo 35 de ani.....foarte bine facut si foarte inalt ... Avea parul negru si ochii la fel...ca doua gauri negre ce inghiteau totul in calea lor. Acei ochi...erau identici ca ai lui Ethan. Ma privi de sus aprig, dar cand vazu ca ma uit la el isi indulci privirea si zise:
-Ce faci singura pe coridor la ora asta tarzie? Din cate am inteles...maine e plecarea spre casa!
-Cine sunteti? Am intrebat nesigura stergandu-mi rapid lacrimile.
-Ai plans? Intreba el ignorandu-mi complet intrebarea.
O mica voce in capul meu imi zise : Pleaca..Fugi....
Sunt ingrozita...nu e genul acela in care ma conversez cu constiinta mea...NU asta a fost cu totul altceva... aceea voce a provenit de altundeva...de parca cineva mi s-a strecurat printre ganduri....
Il priveam ingandurata si speriata la barbatul din fata mea. Nu-mi inspira deloc incredere... O parte din mine imi zicea ca nici in ruptul capului sa nu ascult de o voce "magica" din capatana mea, iar cealalta parte imi spunea ca e vital pentru mine sa ascult de voce, pentru ca asa s-a intamplat si cu mana mea care mi-a scris singura un mesaj si cand nu am ascultat-o s-au intamplat numai rele.
Acum sunt mult mai speriata, daca "magica"voce din capul meu de acum are legatura cu propria mana care mi-a scris singura acum cateva luni?
Am facut stanga imprejur si am inceput sa merg cu pas grabit in directia opusa incercand sa pun o distanta respectabila intre mine si aaaammm.....barbatul aceala. Cand am aruncat o privure fugara in spate am constatat cu groaza ca barbatul ma urmarea. Am marit din ce in ce mai mult pasul pana am ajuns sa alerg de-a binelea. Barbatul nu parea sa depuna vreun efort de fapt nu parea ca alearga si daca stau sa ma gandesc mai bine nici nu parea sa se miste din loc....dar totusi distanta djntre noi se micsora.....din ce in ce mai mult....pana cand mi-am simtit bratul prins ca intr-o menghina. Am inceput sa tip, sa urlu printre hohote de plans in care se citea disperarea mea cand barbatul a inceput sa ma traga cu forta pe coridor. Ciuadat lucrul ca in ciuda faptului ca treceam la mai putin de un metru de usile camerelor in care stateau adolescenti, adulti si profesori nimeni nu a iesit din camera chiar daca tipam, si urlam ca din gura de sarpe.
Plangeam si il imploram sa-mi dea drumul, tipam si urlam, dar nimeni, si chiar nimeni nu ma auzi. La un moment dat barbatul se opri si crezand ca s-a plictisit de bocelile si tipetele mele m-am redus la tacere pentru putin timp. Barbatul isi puse un deget peste buze in semn de tacere, iar cu cealalta mana imi puse la gura o batista fina brodata cu trandafiri.......stiam ce este....stiam ce se va intampla....dar nu am putut scapa.....nu m-am putut abtine....
Am inspirat si totul s-a incetosat incetul cu incetul in jurul meu .....