Indragostita de o fantoma

Capitolul 8

Elliot p.o.v
Simt ca innebunesc. Micuta mea roscata lipseste de 2 ore si totul e din vina mea. Daca nu ii dadeam provocarea aia nenorocita nu intra in padure......cine stie ce i s-a intamplat. Acum sunt in padure cu restul gastii strigand-o ....dar nu-i nici urma de ea. Sper doar sa fie bine .......adica e frig si intuneric. Dupa ce i-am dat provocarea si ea a plecat am mai jucat un sfert de ora si eu am inceput sa ma ingrijorez. Trebuia sa se intoarca..... asa ca am inceput sa o caut. Am cautat-o peste tot. Am sunat-o dar telefonul ei era in cort. Este deja tarziu. Atunci Anne exclama:
-Este prietena mea cea mai buna....o cunosc de cand ma stiu. Sunt sigura ca este bine. Este mult mai descurcareata decat credem cu totii. Chiar daca pe mine ma doare cel mai tare sa o spun...trebuie sa ne intoarcem...nu putem sa o cautam toata noaptea.
Chiar daca in vocea ei se citea necredibilitatea si multa durere a trebuit sa-i dam dreptate asa ca ne-am intors la corturi.
Toata noaptea n-am pus geana pe geana. Daca ar fi patit ceva nu mi-as fi iertat-o niciodata.

Lexi p.o.v
Dupa ce s-a intors baiatul misterios si a facut focul ne-am cufundat in tacere.
Eu am spart linistea zicand:
-Si cum ziceai ca te cheama.....
-Nu ziceam! scrasni el din dinti.
Si uite cum printul meu din povesti se transforma intr-un nesimtit. Mi-am sters imediat zambetul de pe fata.
-Dar poti sa imi zici Ethan! continua el artagos.
N-am mai comentat, m-am dus intr-un colt mai intunecos si am dat sa ma culc dar el ma intreba la fel de artagos:
-Nu vrei sa mananci?
Am dat din cap in semn ca nu si dupa m-am culcat.
Dimineata m-am trezit rapid si am iesit afara vrand sa plec, dar vocea lui ma opri:
-Stii macar unde sa te duci?!
-Ai fi dragut sa-mi arati in ce parte e lacul?! Dar dupa mi-am amintit ca azi ar fi trebuit sa plecam asa ca am continuat la fel de intepata: De fapt nu, poti sa imi arati in ce parte e gara?
-Gara?! Ok! Mergi drept in fata 6 km si ai ajuns!
Am pufait nemultumita si am plecat la drum dar m-am oprit cand am simtit ca ma urmareste:
-Nu ma mai urmari! Ma descurc si singura! am urlat fara sa ma intorc.
-In primul rand ma asteptam la un mersi pentru aseara si in al doilea rand zona e foarte populata de ursi si nu vreau sa am pe constiinta moartea ta.
Am oftat si am pornit la drum. Tot drumul nu am scos nici o vorba.
La iesirea din padure m-am intors spre Ethan si i-am zis:
-Gata...am ajuns.....mersi ca nu m-ai scapat din ochi, am zis sarcastic. Ne mai vedem...
Spre surprinderea mea Ethan ma lipi cu spatele de un copac si se apropie prea mult de mine soptindu-mi senzual la ureche:
-Unde crezi ca pleci asa repede, frumoaso!
-Du-te dracu'! am tipat.
I-am dat cu piciorul in burta si am fugit cat de repede am putut pe peron. Cand m-am uitat in spate...... el nu mai era acolo. M-am asezat pe jos si am oftat. Un porc mai mare n-am mai vazut. Cand mi-am ridicat privirea imi venea sa urlu de bucurie. Era gasca mea venind incet, descumpanita. Elliot imi cara rucsacul meu. Fetele se uitau in toate partile ( probabil dupa mine).
M-am ridicat in picioare si am fugit spre ei strigandu-i:
-Elliot! Anne! Amalia! Will!
Cand am ajuns la ei i-am sarit in brate lui Elliot deoarece el era primul. El m-a ridicat si m-a rotit. Dupa aia m-a pus jos si m-a imbratisat lasandu-ma fara aer, soptindu-mi:
-Am crezut ca te-am pierdut, micuto!
-Nu scapi tu asa usor de mine! aproape ca am tipat in urechea lui. Dupa aceea toata lumea m-a imbratisat pe rand si toti m-au ciufulit. Amalia nu se mai dezlipea de mine.
-Tu...domnisoara stii cat de rau ne-ai speriat! imi zise prefacandu-se suparata.
Dupa ce ne-am luat bilete ne-am urcat in tren. Imediat ce ne-am facut comozi intr-un compartiment ei au inceput cu intrebarile. Prima a fost Anne:
-Domnisoara ai de dat multe explicatii! rase ea ....dupa continua : Ce-ai patit?
-Pai vedeti voi......am mers vreo 10 min prin padure pana am gasit o tufa cu mure. Si am inceput sa culeg cand am dat nas in nas cu un urs....am inceput eu cu o voce nevinovata dar Amalia ma intrerupe:
-Si ce ai facut?
-Am inceput sa joc piatra-foarfeca-hartie cu ursul sa vedem cine ia murele, am zis razand.
Dupa am urlat prefacandu-ma nervoasa.....dar ma dadea de gol zambetul:
-M-am urcat intr-un copac desteapto!
Am ras cu totii amuzati dar Will ne-a taiat cheful:
-Acum continua!
-Mbine......Pai dupa vreo ora am coborat din copac...dar era bezna as ca am inceput sa merg exact in sensul opus.Cand mi-am dat seama ca m-am pierdut m-am culcat sub un coapac, iar dimineata am gasit drumul spre gara.
Nu vroiam sa le zic de Ethan. Nu stiu de ce!? Pur si simplu m-a enervat prea rau ca sa-l aduc acum in discutie.
-Esti nebuna?! Ai dormit sub un copac ! Puteai sa racesti sau sa te infulece un lup in timp ce dormi! a exclamat Elliot jumatate amuzat-jumatate serios.
-Ba n-ar fi mancat-o nimeni! Roscatele nu-s gustoase! zise Will iar eu ma stramb la el.
Cand am ajuns in oras...ne-am intors acasa cu masina lui Will pe care am gasit-o exact in locul unde o parcase acum cateva zile. Dar spre deosebire de drumul de venire...acesta a fost mult mai tacut. Fiecare cauta o scuza pentru acasa.
Will a fost dragut si ne-a lasat pe mine si pe Anne in fata casei mele. Dupa ce ne-am luat rucsacii si ne-am salutat am intrat cu Anne de mana in casa zambind. Dar cand am vazut ce era in casa am simtit cum imi cade cerul in cap. Stiam ca sunt in belea pana in gat.
Mama mea si mama lui Anne stateau in fata usii de la intrare si se uitau la noi cu o privire care ar putea ucide. Amandoua bateau din picior nervoase. Nu-i de bine....