Te urasc si totusi te iubesc[YAOI]

Periculos ca naiba

Everyone needs someone who can handle their darker side.

Era bezna. Nu pe hol, ci in fata mea, nu puteam vedea nimic si simteam o durere iritanta la nivelul fruntii, de parca am fost lovit cu o lopata.

,,E intuneric pentru ca ai ochii inchisi....logic.'' - Iar tu? Nu mai poate avea omul un moment de intimitate.

Cand am deschis larg ochii ma aflam intr-o zona prea luminata, avand in vedere circumstantele de inainte, dar nu aveam de gand sa ma plang. Ma aflam in curtea lui Christian, intins pe beton, dar totusi intr-o pozitie confortabila. Blondul statea la nici 2 pasi de mine si imi tinea mana strans, aceasta fiind inca murdarita de sange uscat: brusc mi-am amintit ce facusem si ca in curand va trebui sa dau explicatii si sa platesc pentru asta. Totusi, constinta nu ma mustra deloc, nu aveam nici o picatura de vinovatie si nici nu pot spune ca nu o merita.

Un criminal, David a devenit un criminal. Si unul agresiv pe deasupra! Ma temeam mai mult de parerile lui Zenon si Christian, decat de vreo celula murdara. Sa fiu sincer, nici celula nu ma prea incanta.

In cele din urma am hotarat sa il privesc pe blond si sa clarific totul, dar cand am intalnit privirea sa albastra m-am pierdut, asemenea unui copil mic intr-un supermarket. M-am ridicat in capul oaselor si mi-am tras usor mana.

-Christian...

-Nu trebuie sa imi explici nimic, inteleg perfect...desi e cam socant.

Dupa cateva clipe de tacere, am raspuns:

-O sa ma vizitezi la inchisoare?

Am putut citi un mic zambet schitat pe fata sa, dar a continuat rece:

-Nu ajungi la inchisoare...asta e ca si rezolvat. Nu degeaba exista avocatii.

L-am privit usor mirat, dar imediat am fost invadat de intrebari si nevoia de a duce la capat acest puzzle.

-Si...si Judit? De ce...

-Au fugit inainte de a ajunge politia. Nu stiu cum si unde. De asemenea, nu am nici cea mai vaga idee despre motivele ei. Totusi, tin sa te anunt...ca de acum esti sub protectie maxima.

Protectie maxima!?

-Cum adica...

-Adica nu o sa mai fii singur nici 5 minute.

Ouch, cam direct.

-Condoleante.

Ouch, din nou. Era clar suparat si pe buna dreptate! Pe de alta parte, nu pot spune ca am uitat de moartea mamei, poate doar pe moment, dar amintirea celor intamplate mi-a distrus complet starea de spirit, iremediabil. Am aruncat o privire rapida la locul unde trebuia sa se afle corpul mamei, dar acum totul era curat, probabil s-a ocupat politia inainte sa ma trezesc si multumeam cerului pentru asta.

Blondul s-a ridicat in picioare si s-a indepartat incet, dar nu inainte de a-mi sopti "haide", aproape imperceptibil. Ma asteptam sa ma ajute macar sa ma ridic, dar deja parasise raza mea vizuala. Mi-a luat mai mult de 10 minute sa imi revin in simtiri, iar cand credeam ca ma pot bucura de cateva secunde de liniste...un inspector se apropie de mine, fluturand cateva poze si acte.

-Buna seara.

,, Da! O seara extraordinara, mai buna nici ca se putea. ''

-Buna...seara.

Mi-a intins mana in semn de salut, dar am continuat sa stau nemiscat, asemenea unui ghetar.

-Trebuie sa depuneti marturie. De asemenea, aici sunt cateva poze cu...