Te urasc si totusi te iubesc[YAOI]

Urme de speranţă

Fumul oferea camerei un miros interesant, in timp ce amintirile cu dezamagiri se dezintegrau cu viteza, lasand in urma doar cenusa. In scurt timp durerea de la incheietura si-a facut simtita prezenta. Sangele inca se scurgea suroaie, dar puteam trai cu asta.

M-am asezat in pat cu patura in cap, minunadu-ma de propriile rani. Tipetele de la parter rasunau din ce in ce mai puternic. Mi-am acoperit urechile cu perna si am incercat sa adorm, holbandu-ma la tavan, dar cu greu am reusit datorita taieturii ce refuza sa se opreasca din sangerare. Dupa ce m-am foit cateva ore bune...m-a luat somnul pe neasteptate.

Toata noaptea intrebarile:De ce eu? si Exista dragoste adevarata? m-au bantuit, am putut inchide un ochi abia dupa ce mintea mea a refuzat sa caute raspunsuri. De dimineata am fost trezit de o raza de soare jucausa, ce tinea neaparat sa imi disturbe pacea. Nici macar soarele nu ma iubeste astazi...

Am cautat in dulap o tinuta cat mai colorata, dar ce dracu? Totul statea pe mine ca pe gard, slabisem mult saptamanile astea. Ironic, doar hainele cumparate de Jenn mi se potriveau cat de cat, imi venea sa le rup, dar chiar nu aveam de gand sa merg intr-un sac de cartofi la scoala. Am aruncat cartile in ghiozdan si mi-am bandajat cu scarba rana de la incheietura. Inainte de a iesi pe usa camerei cineva mi-o lua inainte. In fata mea apare mama, cu o privire pierduta, de stafie. Cu o voce soptita si crispata spune balbaindu-se:

-Dragule...orice s-ar intampla sa crezi in tine si te rog......nu ma uri.

-Mama?Te simti ok?De ce te-as uri?

M-a luat in brate,punandu-si capul pe umarul meu.

-Te rog sa ma ierti pentru momentul cand te voi parasi...

-Ce vrei sa spui...?Unde?

Chiar nu voiam un raspuns la intrebarea asta. Tot ce a facut ea a fost sa surada pentru cateva momente, afisand un zambet cald.

-Succes...

Succes? A luat-o pe aratura biata femeie, dar totusi am incercat sa o urmaresc pana in dormitorul ei. Inainte de a putea actiona cumva, s-a baricadat de partea cealalta a usii.Am batut de 2 ori in suprafata de lemn.

-Mama! Deschide sa vorbim.

-Pleaca! Pleaca! Viata e scurta...pleaca.

Mi-a luat un timp pentru a procesa informatile, dar am prins mesajul si am coborat pana in bucatarie. Aici tatal meu statea tolanit pe podea cu o sticla goala de bere in mana, sfaraind puternic.

-Imi provoci sila! aproape am scuipat acele cuvinte, ce au venit involuntar din interiorul creierului meu.

Am pornit spre scoala pe jos, ascuzandu-mi intreaga palma sub manecile pulovarului. In timp ce inaintam, sentimentele de frica si nesiguranta si-au facut aparitia, dar am incercat sa le ignor pe cat posibil. In curtea scolii teama a pus controlul pe mine in intregime, cand am primit o minge de basket in capatana aproape am scos un tipat.

-Hey! strig, uitandu-ma disperat in spatele meu.

-Hey ciudatule!

Spre mine se apropiau 5 persoane cu niste zambete diabolice pe moaca...pardon, fata.

-E adevarat? intreaba sincer curios unul dintre baietii prezenti.

-Ce...ce?

-Te-ai culcat cu profu' de mate?

-Ce ai spus? Ati innebunit complet?

-Jeniffer asta spune...

Logic ca asta spune. Au inceput sa rada in hohote, in timp ce in jurul nostru se aduna tot mai multa lume. Am incercat sa reactionez inainte sa ma faca de rahat mai rau.