Supranatural

Capitolul șapte

Erica

Bip, bip, bip.
Sunetul ăsta se repetă la nesfârșit, deschid ochii și încerc să îmi dau seama unde sunt, pereți albi și multe aparate, e un spital, de ce sunt aici? O zăresc pe Alma dormind pe canapea, o durere insuportabilă de cap își face apariția, oare cum am ajuns aici? Ușor, ușor mă dezmeticesc, iar furia își face loc treptat în mine, târfa aia și Ethan, acum înțeleg totul, călătoriile lui, distanțarea  față de mine, cum am putut să fiu atât de proastă, Judith avea dreptate, sunt o naivă. Life is pink pe dracu! Lacrimile îmi ard obrajii, munca mea de o viață e distrusă, omul căruia i-am încredințat sufletul meu, m-a trădat , sunt curioasă, oare ce mai urmează? Doi doctori și o asistentă își fac apariția în salon, iar Alma vine plângând lângă mine și mă mângâie pe păr, nu durează mult și îl văd pe Ethan alături de tata și soția sa, incredibil , mai au tupeu să vină aici , desigur , vor să se asigure că o să tac.
Sângele îmi clocotește în vene, dar dacă mă gândesc mai bine, e în avantajul meu să tac, o să folosesc asta cum cred mai bine, știu că sună josnic, dar de acum înainte nu o să mai permit nimănui să îmi facă rău.
- Erica, eu sunt Andres, îmi pare bine să te cunosc.
Îmi întinde mâna politicos și fac același lucru și eu, dar nu reușesc să spun nimic așa că fac un semn de aprobare din cap.
- Ai suferit un preinfarct, nu trebuie să te sperii , deoarece nu e ceva grav, după mai multe investigații și analize îți vom spune exact dacă trebuie să urmezi vreun tratament, însă până acum totul pare în regulă, deci nu ai de ce să îți faci griji.
Nu am avut niciodată probleme, am o dietă echilibrată, nu fac sport , dar am mai ieșit să alerg când aveam timp. Mă răsucesc cu fața spre Alma și îi văd ochii roșii și plini de cearcăne, semn că nu prea a dormit.
- Doamne Erica, nici nu ai idee cât de tare ne-ai speriat, mama e în stare de șoc, ba chiar si-a luat bilet de avion să vină aici, dar viza și pașaportul îi sunt expirate .
- Stai liniștită, sunt bine după cum vezi, o sun imediat ce domnii doctori vor pleca, spun încercând să o liniștesc, mă doare să o văd așa.
Se apropie din nou de mine domnii doctori , dar parcă ar ezita să vorbească, se uită unul la altul cu niște expresii de speriat, încep să intru în panică acum.
- Erica, știu că el este logodnicul tău, spune arătând în direcția lui Ethan.
Îmi e greață de el și dacă nu aș fi fost într-o situație atât de proastă i-aș fi dat ce merită, și lui, dar și amantei sale care stă agățată de tata. Înghit în sec și aprob scurt din cap.
- Aaa, îmi pare rău să vă dau o asemenea veste, însă.....ați pierdut sarcina.
Sarcina? Despre ce sarcină vorbește?
- Știați că sunteți însărcinată în două luni, nu?
Scutur capul în semn de negare, sarcină? Cum e posibil?
- Dar, am avut ciclul menstrual.....e tot ce reușesc să spun.
-Da, este posibil, diferă de la femeie la femeie, unele au ciclul menstrual pe toată durata sarcinii, îmi explică dânsul.
Nu pot să îmi mai rețin plânsul, izbucnesc în lacrimi hohotind, îmi duc mâna la burtă involuntar, Alma mă prinde în brațe și îmi sărută capul, de ce mi se întâmplă tocmai mie asta, îl văd pe Ethan că stă cu capul plecat, un val de ură înflorește în mine și simt voma cum urcă pe gât, asistenta îmi sare în ajutor și îmi oferă un recipient atunci când încep să vomit.