In acel moment eu ma indrept spre omul ars, il injunghii in picior, apoi ii scot cutitul si fac o miscare de karate cu el de il dau la pamant. El apeasa pe un buton de la ceasul lui de la mana, apoi ceasul incepe sa faca: bip-bip-bip-bip-bip-bip-bip un minut-doua pana la usa mea apare intreaga mafie, sparge usa si intra cu totii. Omul cu chipul ars pe intregime se uita la mine.
-Vad ca nu te linistesti.
In acea clipa ii trag un pumn.
-Tu mi-ai omorat parintii? Sau fratele tau?
-Ce mai conteaza? Oricum o sa iti dau interval de o luna si te gandesti daca ne dai banii sau nu, dar pana atunci iti luam surorile si fratii. Tatal tau a pomenit de tine inainte de moarte, si de aceea tot nu te lasam in pace.
-Nu am atatia bani, si n-o sa mai puteti sa mi-i luati pe Jessica, Robert si Eric.
-Pariu?
-Gata, plecati din casa mea!
Omul acela imi da doi pumni si lesin.
Peste jumatate de ora ma trezesc cu o durere mare de cap, cred ca m-au lovit cu ceva. Nici urma de Jessica, Robert si Eric prin casa. Deodata suna telefonul.
-Alo!
-Alo!
-Cine esti?
-Sebi.
-De imi stii numarul de telefon ma rog?
-Am auzit cand i l-ai zis instructorului.
-Ahaa...
-Ai patit ceva? Pari suparata...scuza-ma daca te deranjez la ora aceasta din somn...am vrut sa stiu doar ce faci.
-Crede-ma ca nu dormeam. Trebuie sa inchid ca mi-e somn paa noapte buna!
-Noapte buna!
Nu stiu cum sa reactionez si ce sa fac...singurul lucru pe care il stiu acum este ca am timp sa invat karate intr-o luna. Am si noroc ca am ceva bani.
_Urmatoarea zi la karate_
-Buna ziua.
-Buna ziua. Vreau ca intr-o luna sa ma invatati karate foarte bine. Voi sta peste progra. Va platesc triplu.
-Bine, cum vrei...
-Mai vreau ceva...
-Spune.
-Am nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Si ii povestesc tot.
-Ma puteti ajuta peste o luna sa bat mafiotii? Va rog. Si am si nevoie de Sebi, platesc triplu si pentru el.
-Desigur.
-Multumesc mult. Esti de acord si tu Sebi?
-Normal. Te-as ajuta oricand.
-Atunci haideti sa va invat! spune instructorul. De acum cursurile pentru voi doi sunt de la 17:00 la 22:30 de luni pana duminica!
-Bun! spun eu.
In acest termen de o luna instructorul ne invata pe mine si Sebi karate la perfectie, iar la sfarsitul cursurilor, Sebi ma conducea mereu acasa.
Peste o luna primesc din nou o scrisoare:
,,Draga mea, ma simt minunat ca am si eu onoarea ca fratele meu sa iti scriu. Scumpo, vad ca nu ai inapoiat banii. Vin-o in Anglia, in orasul Londra, pe strada John's Wood Rd number thirty-five {35}. Aici sunt fratii si surorile tale. Daca nu vii in maxim 3 zile, out cu ei.
Cu dragoste, al doilea ,,prieten'' al tau.''
Iau pe mine o bluza, o geaca, blugi, o pereche de tenesi repede si ma duc acasa la Sebi. Bat in poarta si imi deschide tatal lui.
-Buna ziua.
-Buna ziua. Dar cine esti?
-Sunt o colega de a lui Sebi de la karate. Trebuie sa vorbesc ceva important cu el.
-Imi pare rau dar Sebi invata. Nu are timp de convorbiri.
Si imi inchide usa in nas.
,,Doamne ce tata mai are si Sebi...'' imi spun eu in gand.
Imi vine o idee. Incep sa strig cat ma tine gura: Sebi! Sebi! Sebi!
Sebi aude si iese repede la usa.
-Buna.
-Buna.
-A sosit timpul.
-Pentru ce?
-Pentru batut mafia!
-Cand?
-Anuntam instructorul si plecam degraba in Anglia cu avionul!
-Stai putin. Sa ma imbrac si sa iau si bani.
-Bine.
Din perspectiva lui Sebi:
De abea astept sa batem acea marfie. Ma imbrac repede, imi pun geaca pe mine, adidasii si cand sa apes pe clantaul de la usa si sa ies, tata striga nervos:
-LUPU SEBASTIAN ADRIAN!!! Unde crezi ca te duci?!
-Este o urgenta.
-Ce sa fie mai important decat temele?
-Tata, am o treaba!
-Zi-mi si mie ce treaba ai.
-O sa lipsesc cateva zile, ma duc impreuna cu 6 colegi si diriginta in Anglia, avem un fel de tabara.
-Aha, si eu de ce aflu tocmai acum? Banuiesc ca mama ta nu stie.
-Nu stie nimeni decat noi 6 si diriginta. Ne-a anuntat acum jumatate de ora.
-Bine, zi-mi unul dintre colegi cu care mergi in tabara.
-Bogdan.
-Lasa ca il sun eu pe Bogdan sa vad daca e adevarat, il sunt acum, tu stai aici nu pleci nicaieri. Tata urca scarile ca sa il sune pe Bogdan.
Profitand de momentul in care tata a plecat, eu il sunt repede pe Bogdan.
-Alo Bogdan! AJUTA-MA!
-Bine, dar cu ce?
-Tata te va suna acum, spune-i ca mergem noi doi si cu 5 colegi in tabara impreuna cu diriginta, nu ma intreba de ce, nu am timp sa explic, tu doar afirma-i, bine?
-Bine.
-Ok paa mersi!
-Paa.
_Peste 5 minute_
-Am vorbit cu Bogdan, si da, e adevarat. Poti pleca.
-Mersi tata.
-Dar banii?
-Am luat deja.
-Bine.
Ies rapid pe usa.
Sfarsitul perspectivei
-Ce a durat asa de mult sa te imbraci?
-Iti povestesc pe drum. Acum haide sa anuntam instructorul!
-Bine.
VA URMA...
