The Night of Witches II

~ Capitolul 4 ~

Dimineata veni pe neasteptate. M-am intins, deschizandu-mi in acelasi timp ochii. Razele soarelui invadara camera precum un musafir nepoftit. I-am inlaturat mana lui Drake care era strans infasurata in jurul meu si m-am dat jos din pat.
- 'Neata, i-am auzit vocea adormita care ma facu sa ma intorc.
- Culca-te la loc. Este abia 7, i-am zis, sarutandu-l usor.
- Mh... De ce.. te-ai trezit la ora asta? Intreba Drake, cascand.
- Mi-e foame, i-am raspuns eu.
El scoase un sunet jumatate hohot de ras jumatate marait, apoi se ridica in capul oaselor, privindu-ma sceptic.
- Te comporti ciudat in ultima vreme, nu crezi?
- Ti se pare. Ma comport ca de obicei, am spus eu tafnoasa, apoi am pornit catre usa.
Am iesit din camera, mergand alene pe hol. Drake ma ajunse din urma si isi trecu o mana pe dupa umerii mei. Am dat din cap dezaprobator, continuand sa inaintez pe holul pustiu. Am coborat scarile si am intrat in bucatarie unde nu era nimeni, dupa cum ma asteptam. Drake se tranti pe un scaun, in timp ce eu scotoceam printr-un dulap dupa cereale. Am luat o sticla cu lapte si un bol, si in cateva clipe mi-am facut micul dejun.
Drake mai avea putin si adormea, asa ca i-am intins cutia de cereale.
- Sper sa fie o perna buna, am spus, razand. Tot nu inteleg de ce te-ai trezit.
El doar ridica din umeri adormit. Dupa ce am terminat de mancat, l-am tras pe Drake dupa mine catre biblioteca.
- Trebuie sa vezi manuscrisul ala. Pare a fi... am inceput eu, insa el imi astupa gura, fiind brusc in alerta.
Am tresarit speriata si l-am muscat de deget.
- Ce naiba faci? l-am intrebat in soapta.
Mi-a facut semn sa tac, apoi m-a tras dupa el pe hol. In scurt timp am ajuns la biblioteca. Drake inchise usile cu atentie fara sa faca niciun zgomot.
- Imi explici si mie ce a fost asta? L-am intrebat enervata.
- Nimeni inafara de mine nu stie ca esti vrajitoare. Nu poti sa te plimbi pur si simplu pe holuri si sa vorbesti in gura mare despre manuscrise si carti de vraji.
- Asta daca nu pui la socoteala oamenii morti si pe cei care ar trebui sa fie morti, am spus.
- Damian stie? Intreba el uimit.
- Sfinte cerule, Drake! Am aruncat o vraja asupra lui! Chiar crezi ca nu stie? El mi-a omorat sora care era ca mine si mai avea putin si reusea sa ma ucida si pe mine!
- Dar daca stie ce esti, de ce nu a actionat inca? De ce nu le-a spus celorlalti?
- Pentru ca are nevoie de dovezi. Iar noi avem nevoie de Protejati. Trebuie sa ne gandim cum sa-i spunem haitei adevarul.
El ramase pentru o clipa pe ganduri, apoi scutura din cap.
- Sa incepem cu Sasha si Joseph. Dar nu le putem spune astazi, au destule pe cap.
- Fie. Acum vino, i-am zis, mergand printre rafturi.
Am scos manuscrisul din ascunzatoarea improvizata si i l-am aratat. Am inceput sa-l rasfoiesc, cautand vraji, si spre surprinderea mea am aflat ca e un jurnal, pe prima pagina, intr-un colt era scris cu litere frumos imbinate Melanie Hoffnick. Era jurnalul mamei. Eram sigura de asta.
- Lory, esti bine? Ma intreba Drake, vazand cat de strans tineam cartea in maini, de parca daca i-as fi dat drumul ar fi disparut.
- E jurnalul mamei, Drake!
- Trebuie sa-l distrugem, zise el ingrijorat.
- Poftim?! Nu! Si ea e vrajitoare. Sunt sigura de asta!
- Lorraine, jurnalul constituie o dovada. Daca Damian pune mana pe el, s-a zis cu noi.
- Lasa-ma doar sa-l citesc. Te rog!
El doar ofta, gandindu-se ce ar fi mai bine sa faca. Cum nu avea cum sa dispara in timp ce se afla in bratele mele, imi ingadui sa-l citesc. M-am apucat de primul pasaj din manuscris, ascunzandu-ma dupa niste teancuri de carti.
Astazi m-am hotarat sa scriu intr-un jurnal tot ce mi se intampla, avand in vedere ca nu pot sa ma destainui in fata nimanui. Asa ca, voi pune totul pe hartie.
Transformarea mea a ajuns la un grad ciudat. Nu numai ca nu pot face tot ce am eu chef, fiind vrajitoare, dar totul devine din ce in ce mai complicat. Ma simt ciudat. Daca ma enervez, dau foc la ce e in jurul meu. Daca sunt trista, afara se porneste furtuna. Daca sunt indragostita, si chiar sunt, sentimentele mele se transforma in adevarate bombe cu ceas. Simt totul mai amplificat, de parca as avea un suflet-pereche. Ce absurd! Sufletele-pereche au fost un dar de la noi pentru varcolaci. Dar noua cine ne ofera dragoste? Nimeni. Asa ca am hotarat sa fac ceva care va schimba totul. Le-am oferit fiicelor mele sufletele lor pereche. De unde stiu ca voi avea doua fiice? Pai, am darul Vederii. Pot calatorii cu ochii mintii in timp, si pot vedea tot ce se va intampla, si de asemenea cum fiica mea cea mica va fi ucisa de un varcolac, cum cea mare va ajunge sa-si gaseasca sufletul-pereche. Cum va incepe un razboi sangeros intre noi si varcolaci si chiar cum, peste multi ani, Lorraine imi va citi din jurnal, vrand sa stie mai multe.
Iar eu iti voi oferi aceasta ocazie, scumpa mea!
Nu stiu de ce, dar lacrimile imi alunecau pe obraji neincetat. Simteam cum inima imi bate dureros in piept, parca vrand sa se opreasca. Sa inceteze cu chinul. De parca bataile ei ar fi tortura, iar suflul meu un blestem.
- Lorraine? Zise Drake, apropiindu-se.
I-am intins manuscrisul, cateva cuvinte devenind neclare din cauza lacrimilor mele ce intinsera cerneala. El il apuca, insa aproape instantaneu il scapa pe podea de parca l-ar fi ars.
- Omag, marai el, tinandu-si mana ranita cu ajutorul celeilalte.
Intr-adevar, si pe mana mea se profila o arsura, insa nu simteam nimic.
- Se pare ca a avut grija ca numai eu sa-l pot citi, am spus mai mult pentru mine, apoi am ascuns jurnalul.
Mi-am intins mana catre a lui Drake, stiind cumva ca atingerea mea il va ajuta. El nu schita nicio repulsie atunci cand l-am atins, desi stiam ca-l durea. Am simtit cum palma mea se incalzeste considerabil peste a lui si face durerea sa dispara.
- Ochii tai, zise el ca hipnotizat.
- Sunt turcoaz, stiu, i-am spus, zambind. E insemnul meu de vrajitoare.
***
Cand ne-am intors pe hol, lumea incepuse sa se trezeasca. Sasha trecu pe langa noi, salutandu-ne cu o fata crispata. Era imbracata in negru, pesemne se pregatise pentru funerarii. Eu, pe de alta parte, eram inca in camasa de noapte. M-am intors in camera unde m-am schimbat intr-o rochie neagra fara decoratii. Drake isi luase si el un costum negru. Am aruncat o privire pe geam, observand cum lumea se stransese in gradina, langa rau.
- Ce au de gand sa faca? Am intrebat.
Drake se apropie, privind inexpresiv.
- Vor sa-i arunce cenusa in rau.
- Oh... am zis fara sa stiu ce altceva as putea face.