The Night of Witches II

~ Capitolul 1 ~

Vocea mea se auzi cu ecou în biblioteca imensă. Nişte scântei albastre săriră din palmele mele, propulsându-l pe fereastră pe Damian. Mă apropii de geamul spart, ferindu-mă cu grijă de cioburile împrăştiate pe jos. Îmi aşez mâna pe rama geamului, aplecându-mă uşor înafară. Corpul lui Damian era întins într-o poziţie ciudată pe iarba din faţa conacului. Fiind sigură că este mort, mă întorc spre Wade şi Drake, blocându-mă atunci când privirea mea întâlni balta de sânge din jurul lui Wade care era întins pe jos. Alerg într-un suflet la el, căzând în genunchi lângă corpul lui. Îi ignor privirea pierdută a lui Drake şi îi prind faţa lui Wade între palmele mele.
- Rezistă, spun eu încet. Mă duc să chem ajutoare.
Dau să mă ridic de lângă el, însă mâna lui mă opri.
- E prea târziu, şopti el.
- Nu spune prostii! O să supravieţuieşti şi vei trăi o veşnicie, bine? spun eu plină de speranţă.
- Nu sunt nemuritor, Loo. Stii asta.
- Nu, nu e adevărat.
- Ba da, este aievea. Nu am fi trăit niciodată fericiţi. N-am vrut să mă vezi îmbătrânind.
Scutur agitată din cap, încercând să-mi reţin lacrimile.
- Promite-mi că veţi fi fericiţi. Tu şi Drake.
Drake se lăsă la nivelul meu, cuprinzându-mă în braţe.
- Promit, spun eu încet, trasând cu degetul un x în dreptul inimii mele, ceea ce însemna o promisiune sacră.
- Drake, să o aperi orice ar fi, reuşi să mai articuleze el, înainte de a-şi închide ochii pentru totdeauna.
- Nu! ţip eu, izbucnind în lacrimi.
- Lory, calmează-te!
- Nu. Nu poate fi mort, spun eu, vocea lui Drake sunând vag în mintea mea confuză.
Îi simt braţele, strângându-mă mai tare la pieptul lui. Îmi şopti ceva ce nu am reuşit să înţeleg, apoi totul se întunecă brusc.
Mă trezesc în patul meu moale. Drake stătea lângă mine, privindu-mă îngrijorat. Nu înţelegeam de ce.
- Ce s-a întâmplat? întreb eu buimăcită.
- Ţi-ai pierdut cunoştinţa aşa că te-am adus aici, îmi răspunse el abătut.
Greutatea tuturor întâmplărilor de până acum mă făcură să vreau să ţip. Am izbucnit în lacrimi, murmurând printre suspine 'de ce el?'
- Şhh, sunt aici, şopti el, prinzându-mă într-o nouă îmbrăţişare.
- Spune-mi că trăieşte, articulez eu printre lacrimi.
- Aş vrea să pot.
- Nu! scâncesc pierdută.
Îmi ascund faţa în scobitura gâtului său, simţind cum ceva din mine se prăbuşeşte. Wade e în viaţă. Trebuie să fie. Sunt sigură că e. Nu poate muri, nu? Nu, e nemuritor. Da, aşa e.
Un zgomot mă trezi din gândurile mele. Îmi ridic încet capul. Sasha stătea pe marginea patului, având ochii în lacrimi.
- Îmi pare atât de rău, fuse tot ceea ce spuse.
Drake se ridică de lângă mine, mergând agale prin cameră. La un moment dat lovi un perete, făcându-mă să tresar.
- Monstrul ăla va plăti pentru asta, mârâi el.
- E mort, spun eu nepăsătoare.
Drake şi Sasha îşi întoarseră privirile către mine, privindu-mă de parcă aş fi nebună.