Cap.1

114 10 0
                                    

Mereu mi-am dorit să lucrez într-un aeroport și acest vis mi s-a și îndeplinit.

Numele meu este Briana, acest nume însemnând puternică, energică și rezistenta. Chiar pot admite că așa este!

La vârsta de douăzeci și trei de ani deja lucram la aeroportul Logan Internațional din Boston. Eram
functionar vamal.

Lucram în ture, dar era job- ul la care am visat mereu și nu mă deranja absolut deloc acest program.

Verificam mii de persoane zilnic, din diferite orașe, diferite țări. Eram serioasă în ceea ce făceam și nu incercam sa discut sau nici măcar sa privesc diferite vreun turist oricât de atrăgător mi s-ar fi părut.

Dar într-una din zile stăteam în fața aeroportului la plecări, nu aveam uniforma ci o pereche de blugi negri cu talie înaltă, un tricou mai larg și peste un sacou. Asteptam să ies de la muncă, dar mă oprisem să fumez o țigară până ajungea colega mea. De obicei mergeam cu transportul asigurat de către aeroport, însă în acea zi Tamara a insistat să vin cu ea cu mașina ca să putem merge direct la cumpărături sâmbătă fiind ziua ei.
Stand cu tigara în mână, visătoare la petrecerea Tamarei, simt cum deodată sunt aproape invartita și aruncată pe jos, dar în acel moment mă prind de scrumiera înaltă aproape picand cu tot cu ea și aud o voce masculină urlând!

- Auuuu!!!!

O Nouă Viață!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum