Stăteam pe canapeaua din sufragerie fumând o țigară, paharul cu suc era pe o măsuță micuța alături de scrumiera plină de chiștoace!
Mă gândeam încotro s-o apuc, nu mai știam ce să fac cu viața mea după ce el mi-a distrus-o!!
Nu mai vroiam să știu n...
Ajunsă în San Francisco m-am cazat la același hotel intr-un apartament frumos. Chiar dacă nu mai muncesc am bani, mi-am pus tot salariu deoparte în ultimii patru ani deoarece Ronny plătea absolut tot, măcar atât! A spus că el este bărbatul în casă și trebuie să aibe grijă de femeia lui..ce grijă a avut..of!! Mai bine plăteam eu tot decât să fi suferit atât și încă te miri cât voi mai suferi. Vreo două zile le petrec în camera, dar mă hotărăsc să cobor la micul dejun și să merg puțin la sală. Am spus viață nouă,?! Gata cu plânsul excesiv și cu lamentările, nu sunt nici prima nici ultima femeie care suferă, care a trecut printr-o despărțire. Putea fi mai rău.
Când ajung în sala hotelului îl găsesc pe Ansel, acel antrenor cu ochi superbi. Îl salut politicos și îl rog arate câteva exerciții.
- Sigur că da, dar..oare ai mai fost pe aici, întreabă nedumerit.
- Da, în urmă cu doi ani, eram împreună cu iubitul meu de atunci, înghit în sec la amintirea lui.
- Acum ai revenit singură, întreabă parcă fericit.
- Da!
Fata lui se luminează într-un zâmbet senin, îmi face semn sa-l urmez pentru un antrenament. După o oră plină de râsete, glume și bineînțeles exerciții îl salut și vreau să plec să fac un duș, dar mâna lui o prinde pe a mea.
- Ai planuri pentru acestă seara, rămân surprinsă.
Ce să-i spun, că numai ce am ieșit din relație și nu este o idee bună?!
- Să stau în camera sau în restaurantul de sus, spun cu o melancolie în voce.
- Mi-ar plăcea să-ți țin companie, dacă nu te deranjează bineînțeles.
Ce ochi are acest bărbat!
- Nu mă deranjează, dar trebuie să te anunț că poate nu sunt în cea mai bună formă pentru a fi compania cuiva.
- Ne vedem la ora opt? Este bine așa?
- Da!
- O zi minunată îți doresc, Briana. - Asemenea, Ansel!
Astăzi a fost o zi bună față de ultimele avute. Ansel este plin de viață și foarte glumeț. M-a făcut să uit de problemele mele. După un duș merg la cumpărături pentru a-mi reînnoi cât de cât garderoba, dar mai ales pentru a lua o ținută pentru deseară. Mă uit în oglinda și sunt lipsită de viață, sunt mult prea slabă. Mi-am luat o pereche de blugi trei sferturi, saboți și un top negru cu mâneci.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă machiez foarte natural și plec spre restaurantul de pe acoperișul hotelului. Am amintiri cu Ronny acolo atât de frumoase..trebuie sa-mi revin naibii odată. Este un idiot care își bate joc de toată lumea.
Când ajung, Ansel stă la o masă, când se ridică să vină spre mine încep să-l admir. Are o pereche de blugi rupți și ai lui, o cămașa de in cu mânecile ridicate și i se văd pe ambele brațe și pe picioare tatuaje, ceea ce nu am observat fiind îmbrăcat în trening lung sau costum de sport. Chiar este un bărbat frumos la fel ca numele lui!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Bună seara, Briana, spune zâmbind.
- Bună seara.
Mă conduce spre masă, ne așezăm și când apare ospătarul acesta deja aducea o sticlă de apă pe care o așează în fața lui Ansel.
- Bună seara, ce doriți de băut, spune ospatarul în timp ce-mi așează un meniu în față.
- O apă as dori și eu, spun zâmbitoare.
- Dan, pentru mine ca de obicei te rog, zice Ansel către ospătar, probabil se cunosc foarte bine fiind colegi.
Eu îmi comand o salată cu fructe de mare.
- Briana, de unde ești? Oare nu mă mai ține minte?! Cum să te mai țină minte Bry, îmi spun în gând, au trecut doi ani.
- Din Boston, dar vreau să mă mut aici. Aștept sase eliberează un post pentru a se putea finaliza transferul meu. Tu ești de aici?
- Da, de aici. Unde lucrezi?
- La aeroport, spun tristă.
- Nu-ți place de te-ai întristat, spune zâmbind în încercarea de a mă binespune.
- Îmi place serviciul mei foarte mult, dar mi-e greu că m-am mutat așa departe de casă.
- De ce ai luat hotărârea asta dacă nu te face fericită?
Ehhhh..acum ce să-i spun?! Oare cum ar reacționa dacă ar ști adevărul?!
- Este o poveste urâtă pe care momentan nu vreau să mi-o amintesc.
- Bine, azi fără supărări și povești urâte, spune râzând.
Imediat apare mâncarea și observ că el are în farfurie ceva fără carne.
- Ești vegetarian?
- Da, de cinci ani.
- Eu ador carnea, nu aș putea renunta, zic râzând și strângând din nas amuzata.
- Doar trebuie să îți dorești ca să poți realiza orice în viață. Eu mi-am dorit să renunț la a mai manca carne și așa am și făcut.
Da..trebuie doar să-mi doresc sa-l uit pe Ronny și așa se va întâmpla!! Sper!!
- La hotel locuiești?
- Nu mereu, mai merg și acasă la părinții mei. Dar de obicei prefer să stau aici că am o camera frumoasă și destul de mare.
- Demult muncești aici?
- Cam de trei ani, vreau să-mi strângând cât mai mulți bani pentru a-mi deschide o sală a mea.
- Și așa va fi!! Sper să ți se îndeplinească cât mai repede visul.
Ansel mă privește zâmbind admirativ, se ridică, îmi întinde mâna..
