Excepţia și Ucigașul.

Ep. 10:Plan

Planul merge exact cum trebuie. Damian Moul este mort si nimeni din exterior nu stie cauza reala a mortii sale. Ce mai ramane este sa rezolt acest "razboi" dintre oamenii si Exceptii. Aceasta fiind cea mai grea parte. Nu stiu de unde sa incep, asa ca m-am gandit sa ma mai bucur de timpul meu cu Nicolas. El este tot ceea ce am nevoie. Iar acum am mare nevoie de el, dar si el de mine. Dupa moartea tatalui sau, el a ajuns sa conduca firma si lucrarile acestuia. Acum ca este mai mereu plecat, din cauza ca trebuie sa afle tot ceea ce planifica tatal sau si cum sa duca la bun sfarsit aceste planuri. patul parca e gol, camera e linistita, casa e goala fata el. Ii simt foarte mult lipsa, nu imi place cand ma trezesc iar el nu este langa mine, nu imi place cand mananc si mananc singura, nu imi place ca trebuie sa adorm singura. Inainte sa fac aceste lucruri singura nu era asa de greu, dar acum, fara el, sunt un suflet gol. Nu, nu ne-am despartit, desi asa pare. Iar inima mea sufera, nu l-am mai vazut de o saptamana. Iar de o luna, nu a mai petrecul timp cu mine cum o facea inainte. Vreau sa stiu daca macar mananca cum trebuie, daca se odihneste bine, vreau orice fel de semn dar nimic. Nici mesaje, nici apeluri, nimic, de parca nu mai exist in viata lui. Desi aseara a trimis un mesaj cum ca se intoarce acasa in seara asta, iar eu sincer nu stiu ce sa fac. Am pregatit de mancare, am facut ceea ce ii place, am aranjat tot. Dar nu stiu cum o sa reactionez cand o sa-l vad. Oare s-a schimbat? Daca da cat de mult? Doamne, am inebunit, ma comport de parca nu l-am vazut de ani. Dar totusi ce o sa-i spun? Chiar nu stiu. Sper sa spuna el ceva caci eu nu stiu ce. Mai stau pe ganduri si aud usa. A ajuns, nu pot sa cred ca chiar s-a intors. Ma ridic de pe scaun si merg relede sa-l vad. Arata la fel. Doar ca e nebarbierit, are un mic inceput de barba, dar nu ma deranjeaza, ii sta bine, arata bine indiferent ce poarta sau ce face. Ma duc spre el si ii sar in brate, cadem amandoi jos iar el ma prinde si ma strange tare la piaptul lui. Ce dor mi-a fost de parfumul lui, de imbratisarile lui, de atingerile lui, de EL!

Imi da drumul si se uita in ochii mei cu iubire si dor, apoi ma saruta, un sarut de dor. Suntem pe cale sa incepem aici un spectacol dar imi amintesc de mancare asa ca il trag dupa mine. Il pun jos iar eu ma asez pe scaunul din fata lui. Nu spune nimic, sta si se uita uimit la mancarea de pe masa iar apoi ii apare un zambet specitic lui. Se ridica si ma i-a in brate.

N -Multumesc. Mi-a fost dor de tine.

F -Si mie de tine!

N -Te iubesc.

F -Si eu te iubesc.

Stam imbratisati strans pana mie imi ghioraie matele, lucru care ma face sa rosec. Zambeste si ma aseaza pe scaun apoi se pune si el jos si incepem sa mancam.

N -Mi se pare mie sau ai slabit?

F -Nu. M-am ingrasat.

N -Hmmmm, puteam sa jur ca esti mai slaba.

F -Adica inainte eram grasa?

N -Nu, nu, nu am vrut sa sune asa.

Iau un cutit de pe masa si ma apropii de el, îi pun varful cutitului la gat si spun:

F -Jur ca te omor.

N -Nu. Pentru ca stiu ca nu poti trai fara mine.

Si avea dreptate, chiar nu pot trai fara el. Dupa ce am terminat de mancat si de spalat vasele am plecat amandoi la el in camera. Imediat ce am intrat m-a lipit de perete si a inceput sa ma sarute, sa ma muste, sa ma dezbrace.

Cand l-am simtit in mine si cum ma atinge parca eram in al noualea cer. Mi-a fost dor de el, imi era dor sa il simt iar in mine, cum ma umple. Iar acum, simt de parca am renascut.

Dimineata sunt trezita de razele soarelui care intra printre draperii. Gandul imi zboara la Nicolas. Ma tem ca atunci cand voi deschide ochii nu va fi langa mine. Imi intind mana sa cercetez zona de langa mine di dau de pieptul lui Nicolas. Imi deschid ochii incet si vad ca inca doarme. Probabil nu a puput dormi bine cat a fost plecat. Nu il voi trezi, nu vreau sa e supere pe mine ca ii stic somnul de frumusete. La ultima parte ma pcnise rasul, dar cum nu vreau sa-l trezesc imi las un zambet sa imi apara pe fata luminata de soare. Ma cuibaresc la pieptul lui si in scurt timp adorm.

Simt un miros de clatite si suc de portocale, ar mai fi ceva dar nu imi pot da seama, mirosul de clatite e prea puternic. Imi deschid ochii incet si vad locul de langa mine gol, ma cuprinde o tristete si un fior. Daca a plecat iar? Dar gandul imi fuge repede cand il vad iesind din baie cu doar un prosop in jurul taliei.

Ma vede rosie la fata si se apropie de mine cu un zambet jucaus. Cand ajunge in dreptul patului sare peste mine, ma prinde de ambele maini cu ale sale si imi zambeste jucaus. Prosopul din jurul taliei sale sta sa se desfaca iar la acest gand fata mea se roseste si mai tare.

N -Mai vazut si mai gol de atat. Cei cu atata rusine?

F -T-Taci! E-Eu nu sunt invatata sa te vad asa!

N -Atunci am sa te invat.

Spune si incepe sa ma muste de gat. Apoi ma saruta si isi incepe treaba.

Cand termin de mancat si ultima clatita imi da um pupic pe frunte si pleaca sa duca tava in bucatarie. Eu ma dau jos si ma duc sa fac un dus. Dar cand ies am realizat ca am uitat sa imi iau haine. Pun un prosop pe mine si deschid usa incet. Nicolas inca nu s-a intors asa ca ies repede si imi caut haine. Cand sa ma imbrac intra in camera si ma vede goala pusca. Eu incep sa ma inrosesc iar lui ii apare un zambet jucaus pe fata.

N -Te porti de parca nu te-am mai vazut asa.

F -Taci! Eu nu sunt invatata cu asta! Acum iesi sa ma pot schimba.

Nu iese, se pune in pat si se uita la mine.

N -Nu plec nicaieri.

Jenata si nervoas incep sa ma imbrac, Nicolas analizand fiecare miscare a mea. Lucru care ma inebuneste. Nu se poate uita altundeva?!

F -Nu te poti uita altundeva?

N -Prefer sa vad ce am in fata mea.

F -Obsedatule!

N -Sunt un obsedat, iar tu ma iubesti asa. Nu vad care e problema.

F -Eeeeiiiiii.. Spun punandu-mi pantaloni scurti. Asa, acum ca m-am imbracat sa vad ce sa fac.

N -Ce-ai zice sa mai stai cu mine.

F - Nu. Am facut destule aventuri pentru azi. Nu iti mai este somn?

N -Cand esti langa mine nu sunt deloc obosit.

F -Obsedatule!!

N -Iar tu ma iubesti asa. Nu vad problema.

F -Tu nu esti deloc obosit?! Nu ai fost acasa de o saptamana. Nu ai dat niciun semn de viata. Nu stiam ce faci! Nu stiam daca mananci cum trebuie! Nu stiam daca te odihnesti macar!

Nicolas vine si ma i-a in brate, il cuprind si eu pe la spate si incep sa plang.

Nicolas ma saruta iar eu ma linistesc. Mai scot doar cateva suspine.

N -Imi pare rau. Trebuia sa te sun.

F -E in regula acum. Esti langa mine iar asta e tot ce conteaza. Spun si il strang tare apoi ii dau un sarut plin de iubire.