◄ Amnezie ►Pierderea totala sau partiala a memoriei.
Se spune ca daca ai trait cu adevarat o viata anterioara,comportamentul din aceasta viata va fi complet opus celuilalt.Ce parere are inima cand vede acest comportament rau?Cum poate ea sa isi mai...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„That little kiss you stole It held my heart and soul And like a deer in the headlights I meet my fate" -BMTH
" M-ai inghetat precum zapada ce mangaie pamantul iarna,dar am simtit ca ard mai rau decat intr-o vapaie."
- Te simti rau?Mama da buzna in camera cu privirea agitata si eu ma ridic in sezut.Yoon Gi trebuie sa ii fi aruncat scuza asa cum mi-a spus.
- Mi-a trecut.Umerii mi se ridica si ofteaza.
- Iti aduc ceva?Imi mangaie parul cu miscari blande si zambeste compatimitor.
- O sa dorm,nu am nevoie de nimic.Chiar asa am in plan sa fac,sa dorm si sa ma reimprospatez astfel de toate problemele.
- Te-ai descurcat bine la cina.Te intelegi cu Yoon Gi?
- Se poate spune si asa,acum vreau sa dorm.Se incrunta si ma inveleste,abtinandu-se sa faca observatie la hainele in care dorm sau daca am fost sa imi spal dintii.
- Te iau la sfarsitul orelor,azi ai controlul la medic si mergem la spital.
- Azi era?!Sar ca arsa si doar aproba.Am plecat...Ma resemnez si ies pe usa casei grabita.Inca o zi in care plec mai tarziu decat trebuie de acasa.
Imi infasor mai bine esarfa in jurul gatului si continui sa merg linistita pana ce traversez strada,pe partea magazinului frecventat de mama.Privirea mi se intersecteaza cu a lui Tae Hyung care vine din partea opusa si imi retin un zambet timid ce ar putea fi respins.El e cel care a fost amabil cu mine de cand am venit la noul liceu si singura figura cunoscuta de dinainte.
- Mereu pleci tarziu de acasa?Un ranjet ii infloreste pe buze si imi adancesc mainile in buzunarele jachetei mele,aproband cu un zambet stanjenit.
- Dar tu?Si tu pari sa faci acelasi lucru.Ma studiaza cateva secunde si isi ridica umerii indiferent.
- Il poti numi un obicei.Mergem incet unul langa altul si ii vad pe barbatii de saptamana trecuta ce au vrut sa ma agreseze.Multumesc mintal inca o data ca e si acum langa mine,iar ei nu indraznesc sa faca ceva.Ii scurteaza cu privirea in modul sau amenintator si ei se prefac ocupati cu altceva.
- Nu ar trebui sa fii cu restul?Imi privesc incaltamintea si ofteaza.
- Ba da,ma duc cand ajungem la liceu.Sunt surprinsa ca e asa dispus spre comunicare azi,pana la urma chiar nu simte nevoia sa stea departe de mine.
- Multumesc.Se uita confuz cu sprancenele impreunate si isi umezeste buzele rapid.Pentru ca nu te feresti de mine si pentru ca ai incercat sa il tii pe Jung Kook la distanta de mine.Chipul i se inaspreste si devine rigid in pozitie.
