◄ Amnezie ►Pierderea totala sau partiala a memoriei.
Se spune ca daca ai trait cu adevarat o viata anterioara,comportamentul din aceasta viata va fi complet opus celuilalt.Ce parere are inima cand vede acest comportament rau?Cum poate ea sa isi mai...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„So what you trying to do to me It's like we can't stop, we're enemies / Tell me what I'm supposed to do when I run out of you, I'm through" -Maroon 5
"Ochii sunt cei ce spun totul despre tine,dar ochii mei ce iti zic?"
Intra in apartament si eu il urmez cu inima parca dorind sa sara din piept.Marginea portofoliului din mainile mele e deja indoita din cauza presiunii exercitate de mana mea asupra sa.Ofteaza zgomotos cand se uita la dezordinea din jurul sau.Usa de la intrare da fix in livingul nu tocmai mare,langa care se afla bucataria mica fara usa,dar cu arcada.Un mic hol fix in fata lasa la iveala o usa in capat si alte doua usi,una in dreapta si alta in stanga,asezate paralel.Cand pasii lui Yoon Gi se duc catre una din usi din dreapta,realizez ca mai este una fix langa ea.E usor intredeschisa,iar eu trebuie sa ocolesc cateva lucruri aruncate neglijent pe hol pentru a ajunge in spatele lui Yoon Gi. Sta singur aici?E prea multa dezordine ca sa mai poata locui cu cineva...
Cand deschide usa mai larg cu mana sa dreapta,ochii mei se uita mariti spre imaginea din fata.Yoon Gi imi face loc sa intru in sala de baie alba,avand in fata imaginea unei cazi in mijlocul baii,in care Jung Kook aflat in haine de strada,fumeaza ganditor o tigara.Una din mainile sale atarna pe langa marginea cazii,iar capul sta in pozitie pe spate.Ochii sai sunt usor inchisi si buzele sale lasa fumul dens sa pluteasca in jur sub forma unor valuri.Atat de fascinanta e privelistea asta incat nici nu pot sa gasesc energia pentru a clipi.Daca as face asta mi-ar fi frica sa nu dispara din fata mea.Modul in care filtrul tigarii sta intre buzele lui rozalii si pline te duce cu gandul la lucruri la care inainte nu puteam sa ma gandesc.Poate pentru ca nu era nimeni sa imi inspire asa ceva.Degetele ii sunt acoperite de inele argintii ce ma fac sa vreau sa le aflu povestea,iar parul negru ce ii pica usor pe ochi zici ca este un val prevestitor de pericol.Deodata ochii sai bine conturati se deschid lent si intunericul lor pica fix pe mine.
- Ea ce dracu' face aici?!De ce ai adus-o la mine acasa?
Linistea e asa de brutal sparta cu glasul sau puternic si impunator,zguduindu-mi fiinta.Modul in care incepe sa fumeze mai nervos,ridicandu-se in sezut ma acapareaza.De ce am venit aici?Parca adevaratul meu motiv incepe sa se indeparteze de mine tot mai departe,iar eu vreau sa alerg ca sa il prind,dar nu pot.Pentru ca intunericul m-a prins iar.
- Nu ai vrut sa iesi afara si sigur nu ai fi acceptat sa te vezi cu ea.A venit sa discute cu tine.Spune plictisit Yoon Gi si se sprijina de perete cu umarul.
Par sa imi revin cand privirea lui ma arde iar si imi inghit nodul din gat,resimtind durerea de dupa.Ma uit la portofoliul din mainile mele care imi tremura usor.
- Ti-am adus portofoliul ca sa poti scrie partea ta de proiect.Isi mareste ochii negri spre mine uluit,apoi rade isteric.Yoon Gi nu spune nimic,doar ia parte de pe margine intr-o liniste totala.
