◄ Amnezie ►Pierderea totala sau partiala a memoriei.
Se spune ca daca ai trait cu adevarat o viata anterioara,comportamentul din aceasta viata va fi complet opus celuilalt.Ce parere are inima cand vede acest comportament rau?Cum poate ea sa isi mai...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„ Here's some advise for the next one Don't let him lead you to the dark " - Nicole Scherzinger
"Intunericul sau imi devora fiinta pe interior,era scopul meu."
Profesorul a pasit primul in clasa,iar eu mi-am tinut respiratia pentru putin timp,strangandu-mi mana in jurul bretelei ghiozdanului.Si-a intors privirea spre mine cand a ajuns in dreptul catedrei,incurajandu-ma sa pasesc in fata.Era un lucru stupid,tot ce voiam era sa plec de aici,nevrand ca cineva sa afle cum am ajuns in locul asta.Ca si cand odata ce voi pasi in aceasta sala de clasa,ceea ce va urma imi va afecta viitorul.Am pasit in sala aproape de catedra,uitandu-ma in jos cand profesorul mi-a pus mana pe umar ca sa ma prezinte.
- Elevi,ea este noua voastra colega,Park Soo Eun.
Profesorul incepe cu un glas degajat sa ma prezinte,iar eu imi ridic privirea spre ei dupa ce imi dau seama ca arat jalnic.Cred ca mai bine nu faceam asta,continuam sa imi repet in minte de infinite ori.Intunericul sau incepea sa se infiltreze in corpul meu,care cauta cu disperare o bricheta pentru a aprinde focul,inainte ca el sa ma acapareze de tot.Un intuneric precum un lac tulbure in lumina lunii,intr-o seara friguroasa de noiembrie.O stare electrizanta imi invaluise corpul,in momentul in care pielea mi se facuse de gaina,iar inima incepuse sa bata mai repede.Simt cum sangele o ia la goana,neputand sa imi iau ochii dintr-ai sai.Parul negru si drept completeaza contrastul cu ochii sai ingreunati de genele negre si linia fina de creion din jurul lor.Pare atat de intangibil si in acelasi timp fragil,intr-un mod fascinant.Gulerul camasii sta bagat sub sacoul bleumarin,cu manecile suflecate,in timp ce el sta debordant pe scaunul sau,aratand o nepasare si totala indiferenta.Exact ca un animal de prada,ce-mi transmite impunere din ultima banca.Asta este momentul in care imi dau seama ca sunt pierduta si fara vreo cale de intoarcere,fapt pentru care el e singurul vinovat.Scopul meu de acum inainte,presupun.
- Sper sa o primiti cum se cuvine,mai ales ca vine de la cel mai bun liceu din oras.Imi dau seama ca momentul meu de fascinatie a durat doar cateva secunde,ce mi s-au parut ore.
Ma uit rapid spre profesor,ca sa nu par o obsedata ciudata in fata tuturor.Cei din clasa aproba si aud un pufnit in clasa.Un tip roscat sta singur in penultima banca de pe randul din mijloc,avand un stil asemanator ca cel la care m-am tot holbat vrajita.Tipul cu par castaniu si fata de acum cateva minute stau in ultima banca de pe randul de la fereastra,iar el pare sa chicoteasca usor.Renunt sa mai scanez clasa,uitandu-ma iar in jos.
- Park Soo Eun,poti sa mergi in penultima banca in locul ala liber.Imi indica,iar eu imi inghid saliva stupefiata.
Nici gand sa ma duc acolo,mai ales cand roscatul ala isi mareste vizibil ochii si pare sa ma ameninte.E infricosator.Dar in ciuda protestelor din interiorul meu,nu am ce face.Pasesc,incercand sa-mi maschez usoara retinere,uitandu-ma direct in fata mea.Cel care imi face inima sa bata iar numai prin simplul contact cu privirea,se incrunta usor.Ma uit in dreapta mea,evitand sa il mai privesc,nestiind cum as putea reactiona.Ma asez jos,punandu-mi ghiozdanul inauntrul bancii,expirand aerul ce voia sa iasa mai repede din plamani.
