◄ Amnezie ►Pierderea totala sau partiala a memoriei.
Se spune ca daca ai trait cu adevarat o viata anterioara,comportamentul din aceasta viata va fi complet opus celuilalt.Ce parere are inima cand vede acest comportament rau?Cum poate ea sa isi mai...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„ It wouldn't be love if it didn't hurt nobody Love if it didn't crush you Wouldn't be love if it didn't leave you lonely " - R I T U A L
" Ştiai că umbra este singura care nu te părăseşte niciodată.Normal că ştiai.Dar sentimentul ăla terifiant când bâjbâi pe întuneric şi ea nu mai este?Ştiai şi asta.Este exact ca ying şi yang,umbra ta poate să aducă cel mai rău dezastru atunci când se hotărăşte să se dezlipească de corp.Trebuie ţinută aproape...pentru ca dezastrul să rămână în parametri normali.Altfel nu vei face faţă haosului. "
"Eşti la fel de stricată şi aşa." , îmi spune reflexia din oglindă.Şi îi dau dreptate.Oricât m-am străduit să arăt de draguţă,nu mi-a ieşit.Am emoţii în ciuda acestei neplăceri.Jung Kook urmează să ajungă în orice clipă aici,pentru prima oară,în mod stabilit.Cu tata ocupat la birou şi mama la nu ştiu ce spa de la ţară,Jung Kook poate să îşi petreacă timpul cu mine după trei zile în care nu am ieşit după liceu.O zi de sâmbătă perfectă,spun eu.Dar mă simt că m-am arănjat special pentru a-l mulţumi pe el.Un tricou negru în v de curând cumpărat,uşor lăbărţat alături de nişte colanţi asortaţi extrem de mulaţi pe coapse.I-am imitat machiajul din jurul ochilor cu noul meu dermatograf,iar părul l-am ajustat prin nişte bucle mari şi lejere.Nu mă simt a fi eu,dar vreau să devin altcineva pentru a îngropa trecutul.Măcar atunci când sunt cu el.Mă duc de colo- colo în holul de la intrare,verificând dacă am pus toate lucrurile în ordine și aștept cu nerăbdare sa ajungă.
- Te-ai hotărât să mă primești pe ușă?Surâsul lui ironic,arogant mă acaparează imediat ce îl văd.
Am deschis ușa casei larg chiar dacă el de abia a intrat în curte.Tremur de frig,dar îi zâmbesc cât pot de sincer.Pentru cineva care intră numai pe fereastră,escaladând zidul casei și acoperișul,chiar este ceva.Mi-a fost prea dor de el zilele acestea,astfel încât inima îmi bate cu putere.Cred că mereu va bate ca prima oară pentru el.
Părul său matăsos de culoarea cărbunelui este răvășit de vântul nemilos,iar buzele rozalii sunt și mai pigmentate în contrast cu pielea lui de porțelan.Dar dermatograful îi mai atenuează din impactul aproape delicat al înfățișării sale,le înăsprește.Pașii săi sunt apăsați și ajunge repede în fața ușii la ce picioare lungi are.Îl las să intre fără să îi spun ceva și el se uită imediat in jurul său cât eu încui ușa.
- Mhm,drăguța casă,spune apreciativ.Până la cât ești singură?
- Cred că până seara,îi răspund fără să îl slăbesc din priviri.El se apleacă și ochii săi îi încătușează pe ai mei.
Un rânjet îi înflorește pe buze,unul extrem de dubios.Mâna sa caldă în majoritatea timpului se mulează pe maxilar si puțin din gâtul meu.Mă sărută fără să ezite și îmi închid ochii de plăcerea transmisă.Apoi coboară alături de cealaltă direct pe fesele mele și le strânge puternic.Suspin în gura sa și mă lipesc de abdomenul său cât îmi permite corpul.
