Amnesia,Eye Contact

Prolog

Amnesia,Eye Contact

Prolog

In fiecare zi numarul de sinucideri creste,tragand un semnal de alarma.In fiecare zi,un adolescent cuprins de stari de depresie si anxietate,alege sa-si curme viata,apeland la sinucidere.In cazul lor,sinuciderea este precedata de o lunga pregatire silentioasa,dar actul tine sa fie unul impulsiv,existand riscurile unui esec.Trec printr-un intreg proces de pregatire,prin care incearca sa-si intareasca alegerea,doresc sa fie salvati,intelesi,dar cel mai mult vor sa treaca peste frica ce le intra in maduva,si-i impiedica sa o faca.Acte ce nu sunt duse pana la sfarsit din cauza constiintei si a remuscarilor,dar cand in sfarsit isi iau toata hotararea si curajul,o fac.Iar din pacate,unii nu sunt salvati la timp.Multi nu inteleg si nu vor intelege acest act,numit 'pacat',act pe care adolescentii si alti oameni ce aleg calea asta il numesc 'eliberare'.Eu,sunt una din acesti adolescenti ce a ales sinuciderea.Luasem decizia asta dupa multe lupte cu demonii ce imi salasluiau tot corpul,demoni ce faceau ca viata sa se scurga din mine lent si chinuitor.Scrisoarea de adio,la locul ei.Incercarea de a apela la cineva ce m-ar putea ajuta sa scap de aceasta decizie-niciodata.Nu spusesem niciodata ce era in mintea si sufletul meu,privind acest act si aceasta hotarare.Nu dadusem de inteles ca sunt intr-o stare de depresie si nici ca m-ar deranja ceva.Dar in interiorul meu totul era exact invers,ardeam de durere.Iar cand in sfarsit am ales sa-mi curm viata in cel mai rapid mod posibil,am esuat.O singura incercare esuata si o scrisoare ce nu a fost gasita de nimeni.Soarta radea de mine pe infundate,in timp ce eu imi smulgeam parul din cap de nervi.Dar nu numai ca m-a facut sa esuez,a mai avut ceva pregatit in maneca sa,ceva care nu ma mai putea aduce in acel prag-Uitarea.

Am devenit o persoana amnezica,dupa ce am incercat sa imi iau viata.Nimic din lucrurile care m-ar aduce la indicii privind alegerea mea de a ma sinucide,nu mai existau in mintea mea.Fusesera sterse ca praful de pe pantofi.Absolut nimic ce m-ar face sa-mi inteleg propria persoana din trecut,nu mai era inauntrul meu.Sau poate erau,dar urmau sa izbucneasca exact ca un vulcan,cu mult dupa.

Am inteles de ce soarta s-a jucat cu mine in halul asta,mai bine zis de ce m-a palmuit.Ca sa ma trezeasca din visul meu bolnav.Daca nu ar fi fost soarta si palmele ei,nu as fi ajuns sa imi gasesc scopul din viata anterioara.Da,pare o prostie,nici eu nu credeam in reincarnare sau vieti anterioare.Insa,cand ochii mei au dat de intunericul din ochii sai,am inteles ca toate astea exista.Am stiut ca trebuie sa fie el,scopul meu.Numai ca el nu stia asta,sau nu voia sa accepte.Dar eu stiam,si asta era important,macar unul din noi stia.Macar unul din noi spera,in timp ce se lupta in adancurile mintii si ale inimii.Si dupa o lupta purtata de una singura,ochii sai au acceptat ca trebuie sa ma priveasca.Bratele sale m-au invaluit ca un scut protector ce-mi incalzeau toata fiinta pe interior,topindu-mi fiecare nerv ce tresarea la atingerea sa.Atingere ce-mi trimitea unde electrice din cap pana-n picioare.

Scopul meu.

Ghiciti cine s-a intors!Hehe,pentru cei ce au mai citit ce am scris,sigur era o curiozitate cat de mica privind noua carte si genul ei.Sper ca o sa va atraga aceasta noua creatie personala si tin sa va informez ca are un subiect mai delicat si mult mai matur.O sa postez in fiecare vineri,cred,o data la o saptamana sau maxim doua pe timpul vacantei,inca nu stiu ce voi face cand va incepe scoala din moment ce de abia o sa luam vacanta de vara:))Primele capitole sunt scurte de vreo trei pagini cum obisnuiam sa scriu,dar pe masura ce avansez cu ele o sa fie si de zece sau mai mult,deci am nevoie sa scriu mai multe zile,mai ales ca nu vreau sa ma grabesc privind lucrurile si e multa descriere.Daca la cartile mele anterioare mai grabeam lucrurile si nu faceam descrierile cum trebuiau,aici vreau sa dau ce am mai bun:) Bye:*- Ally