Complicat de înțeles // Jeon Jungkook

Capitolul 10

Jungkook mă ia de mână și mă ridică.
Tatăl lui dă se apropie de mine doar că Jungkook își pune mână pe talia mea și mă trage spre el. Suntem lipiți punul de altu și a-și minți dacă a-și zice că nu se simte bine, căldura corpului lui pe corpul meu mic și firav e tot ce trebuie.

T. Jk: Atunci sper să ne mai vede!

Dăm afirmativ din cap și acum Jungkook mă trace cu el spre ieșire.

Jk: Scuze!

Îmi dă drumul și acum mergem drept.

Kara:Nu e mare lucru dar trebuie să îmi explici ca să îți înțeleg comportamentul copilăresc fată de tatăl tău.

Văd cum macsilarul lui se încordează, vrea să zică ceva dar nici ele nu știe ce. Se comportă ca un copil mic, comportamentul lui din cafenea a fost hai să zicem cam nepotrivit pentru un fiu.

Jk: Doar las-o așa, poți să crezi ce vrei.

Pleacă și mă lasă singură în mijlocul drumului, nici nu se întoarce să vadă dacă îl urmeaz. Intră într-o mașină și pleacă. Deci eu de asta am venit? Ca să îi văd comportamentul urât față de tatăl lui?

Jk:Vi?

Mașina lui oprește fix în fața mea.

Kara: Pff nu mă impresionezi!

Jk:Nicu nu încerc.

Îmi face cu ochiul.

Kara:Tu chiar așa de proastă mă crezi în cât să urc în mașina ta?