Capitolul 33

197 6 0
                                    

      

       Sunt trezită de razele puternice ale soarelui. Îmi deschid ochii și mă uit în dreapta mea, dar nu îl văd pe Jace. Hmm...ciudat. Cobor tip-til scările reci ale casei. Merg până în bucătărie și îmi fac o cafea. Din living se aud niște sunete asemănătoare unor gemete. Mă îndrept ușor spre canapea și găsesc sursa sunetelor. Minunatul meu frate este acoperit de corpul perfect al iubitului meu și acesta încearcă să îl dea jos de pe el, nereușind decât să îl facă pe Jace să scoată acele sunete.
            Aproape când să îmi termin cafeaua, simt două brațe puternice strângându-mă de talie. Nici nu trebuie să îmi întorc capul ca să îmi dau seama că e Jace.
     — Neața iubire !
   — Neața și ție !
      — Trebuie să îți spun ceva...
   — S-a întâmplat ceva rău ?
      — Voiam să îmi cer scuze că nu te-am luat ieri de la serviciu...
   — Este în regulă, dar de acum ar fi frumos să mă anunți... Te așteptam efectiv ca o proastă și vedeam că nu mai ajungi
       — Îmi pare rău...
  — Nu vreau să ne certăm, așa că îți mai zic ceva și apoi o să merg la Maria, okay ?
     — Bine...
  — Fapte, nu vorbe. Vreau să văd că îți pare rău, nu doar să dai din gură... Înțelegi ?
      Jace nu mai zice nimic, doar afirmă dând din cap.
    — Okay, acum dacă mă scuzi, eu voi pleca.
 
                                    ***
       — Cred că reacția ta a fost totuși cam exagerată...
     — Știu, dar pune-te în locul meu... Să îți zică Shane că vine să te ia de la muncă, să nu facă ceea ce ți-a zis. Tu să îl suni ca disperata și el să nu îți răspundă și apoi, la trei dimineața să vină beat mangă... Cum ai reacționa ?
     — Te înțeleg, dar na...
      — În fine, o să îmi treacă supărarea, doar că vreau să văd că îi pare rău cu adevărat... Știi ?
       — Da
    — Acum, dacă mă scuzi, voi merge puțin la baie...
    — Bine, e a doua ușă pe stânga.
  — Mersii !
       Stau de ceva timp la baie și simt că ceva e înneregulă cu mine. Mă uit în oglindă și văd că sunt cam palidă. Simt o stare puternică de greață, combinată cu o amețeală năucitoare și urechile îmi țiuie...
În câteva secunde, simt cum corpul meu face contact cu podeaua și îmi e foarte greu să îmi țin pleoapele deschise. Pe fundal aud o voce care mă strigă, dar intensitatea volumului e foarte slabă, exact cum se aude sub apă...
 

✧・゚: *✧・゚:*✧・゚: *✧・゚:*✧・゚: *✧・゚:*✧・゚:
 
       Bună dragilor, îmi cer scuze pentru că nu am mai postat de ceva timp și de asemenea, îmi cer scuze pentru că acest capitol este cam scurt. Sper să vă placă și să continuați să îmi citiți cartea. 😚😁

He's changed Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum