Usa se deschide incet si se instaleaza in fata ei mama cu o fata furioasa. Imi arunca in soapta si totusi raspicat niste cuvinte pe care nu am reusit sa le deslusesc, dar ca sa scap ii zis repede:
- Acum ma culc! Noapte buna,mami!
Mama pleaca fara sa-mi raspunda, dar macar nu a apucat sa imi vada jurnalul.
Continui insa sa stau pe WhatsApp pana la ora 3. Incep sa discut lucruri mai perverse cu baiatul pe care il iubesc si, printr-una din glumele lui, se strecoara "I love you!". Intepenesc pentru un moment si intrerup glumele cu un mesaj foarte serios:
- I love you too,but this is not important, I know. (Da,vorbeam in engleza,fara niciun motiv)
- Details is more important thing in our life.
Confuza incerc sa caut o intrebare cat mai potrivita ca sa aflu la ce se refera:
-Asta e un detaliu? zic eu incercand sa aflu daca faptul ca il iubesc e important pentru el
-Everything in our lifes is details.
Dupa ce spune asta se lasa linistea ceva timp, pentru ca ma emotionez si in acelasi timp nu vreau sa imi fac sperante. De fiecare data cand sper sunt dezamagita. Continuam apoi sa vorbim ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Au trecut 4 luni de la despartire, am avut perioade in care nu ne vorbeam deloc, dar se pare ca Dumnezeu a trimis oameni pe pamant care sa ne aduca impreuna, chiar si fara voia lor. Un "prieten" comun a incercat sa ne certe,desi noi atunci nu ne vorbeam, dar a reusit sa ne faca sa ne apropiem si mai mult. Acum vorbim din nou zilnic si il simt schimbat...il simt cel care era al meu...
M-am culcat in sfarsit cu zambetul pe buze. Toata noaptea am visat cerul impodobit cu stele mii si mii. Habar nu am ce vrea sa insemne asta, dar nici nu am timp sa ma gandesc,pentru ca imediat ce ma trezesc...
Va multumesc pentru lecturi si ma scuzati ca am postat asa greu. Voiam sa va spun ca numele baiatului va fi dezvaluit mai tarziu, pentru ca povestea este reala si personajele de asemenea.
