-Nu știu ce să spun...
-Bine atunci nu spune nimic...spuse acestea pleacă fără să mai pot spune ceva.
În fine, nu îi pot da un răspuns nu așa de repede, mereu am fost o persoană destul de indecisă. În fine era ora 20:32 seara am mers să fac un duș apoi mă bag în pat eram extenuată. Mâine e luni dimineață şi trebuie să merg la liceu, sunt în ultimul an și am tot tipul de probe, canto, dans, actorie etc...fiind un colegiu artistic dar nimeni nu scapă de mirifica probă la română, mate și științe. Bah urăsc matematica. Puțin câte puțin somnul ma fură. A doua zi mă trezesc la 06:30 o oră prea matinală pentru mine, nu sunt deloc o persoană matinală. Mă ridic ușor din pat și cobor jos să mănânc bucatăreasa era acolo îmi făcuse mucul dejun. Pleacă grăbită spunând
"-Prânzul va fi aici la ora 14:30 iar cina la 19:00" I-am răspuns cu un simplu "Ok"
Urc sus 06:50. Merg la baie fac un duş rapid. Mă îmbrac cu o bluza de un albastru intens largă cu un umar gol, colanți negri, și o pereche de pantofi albaștri cu toc înalt. Îmi iau geanta mea maronie cu care merg de obicei la școală și merg spre liceu. Merg pe jos pentru că nu mi-am luat carnetul. Banal dar în fine. Ar trebui să merg la o altă școală deoarece a mea este cam departe de aici dar părinți mei au decis ca deoarece mai am doar 2 săptămâni și termin liceul nu mai e nevoie să mă transfer. Asta mă bucură destul de mult deoarece ador liceul meu și în 2 săptămâni nu aș fi avut timp să mă adaptez.
Ajung într-un final după mult de mers pe jos. La liceu dau probele și încerc să îmi evit prietenii pentru că nu aveam chef să le povestesc nimic.
Toată săptămâna asta a trecut în zbor și la fel și următoarea. Nu știam nimic de Justin. Ultima zi de școală venise am mers doar să văd afișarea rezultatelor.
Actorie : 10
Canto : 10
Dans : 10
Ballet : 9
Instrumental, specialitate chitara, pian: 10
Română : 8
Matematica : 6 (hmmm era de așteptat măcar am trecut)
Științe : 10
Da mereu am fost bună la școală mai puțin la nenorocirea aia de matematică și cât și-a mai bătut proful' capu' cu mine. În fine merg acasă, enorma și pustia mea casă. Era tăcută și întunecoasă ca un cimitir. Am aprins toate luminile și acum părea un cimitir fițos plin de luxuri.
Merg pe scări și se aude soneria uși. Cobor din nou și deschid ușa.
-F.B.I. , îmi spune arătându-mi placa. O caut pe domnișoară Taylor James.
-Eu sunt, ce s-a întâmplat?
-Aveți sau ați avut vre-un tip de relație amoroasă sau de prietenie cu domnul Justin Drew Bieber?
-Da, într-un fel dar de ce întrebați?
-Domnul Bieber a decedat în cursul zilei de azi din mâna foștilor lui colegi de la mafia din L.A.. Acum fostul nostru coleg este mort și dumneavoastră si celelalte persoane care aveau vre-un tip de relație cu agentul 023 vor intra într-un program de protecție pentru că suspectăm că vor să va facă rău. Așa că vă rog să cooperați.
-Mort? Justin e mort? Deci tu vrei sa spui că Justin e mort? Acel bărbat a vorbit ca o moară stricată atâta timp ca să îmi dea de înțeles ca acel băiat de care m-am îndrăgostit atât de repede nu mai este. Șiroaie de lacrimi îmi inundă ochi.
-Domnișoară eu...
-Nu asta e o farsă nu-i așa? Justin nu poate fi mort. Țip la el de parcă ar fi un nimic, și ăsta era adevărul pe lângă durerea care mi-a provocat-o el e un nimic.
Nu am mai spus nimic m-am trântit pe canapea ducându-mi genunchi la piept și apăsând fruntea pe aceștia. Am plâns ore întregi în timp ce acea gorilă de la F.B.I mă privea. Pot spune că am stat așa vreo 3 zile mergând doar la baie și bând doar apă.
-Se numește depresie.
-Nu am depresie, pur și simplu nu pot accepta moartea lui Justin.
-Vrei să mergi la psiholog înainte de a merge la bază?
-Nu, și nici la bază. Vreau să merg la cimitir, la Justin.
Acea gorilă dă din cap mă duce la un cimitir de fițe. Acolo era o o cruce mare din marmură pe care scria.
"Justin Drew Bieber 01-03-1994 / 13-04-2015"
Pfff Justin în capul meu mureau mii de idei, muream eu. Avea doar 21 de ani. Mă sprijin de cruce și plâng din nou. Am mai stat acolo vreo 3 ore.
După asta am plecat, gorila aia m-a dus la o bază militară. Ce fac aici?
-Domnișoară James? Spune un agent militar care părea important.
-Da.
-De mâine începe antrenamentul dumneavoastră de 2 luni. După aceea veți fi capabilă să vă descurcați singură în afara acestor ziduri.
În timpul acestor lungi antrenamente fără pauză am devenit mai tare, mai puternică, mai agilă şi mult mai inteligentă. Eram o mașină de autoprotecție, puteam omorâ un om cu mâinile libere în mai puțin de 3 minute. În acest timp în fiecare seară cineva îmi lăsa flori. Flori malefice erau doar flori mov închis sau negru.
Am ieșit din acel infern fiind cea mai performanta mașină de lupta.
La ieșire mi-sau înapoiat toate bunurile și m-au condus acasă. Rămânând singură îmi vibrează telefonul. Mesaj.
"Te aștept în parcul 'Mssm' la 00:00 în seara asta, nu lipsi și vino singură"
Ce? Cine mai e și ăsta? Ce vrea de la mine? Cel puțin nu îmi era frică, nimeni nu mai putea să îmi facă rău. Dar să merg sau să nu merg?...
