Am mers cu el până acasă. Fierbeam de nerăbdare să aflu ce avea să îmi spună. Știam că nu era ceva bun dar totuși voiam să știu e mai bine așa.
-Uite ce e, mătușa ta nu a decedat din cauze naturale și părinți tăi știau asta, dar au evitat să îți spună ca să nu te pună în pericol.
Mda asta nu mi se părea ceva atât de interesant încât să nu îmi poată spune.
-Doar atât?
-Nu, ăsta e doar începutul, părinți tăi sunt agenți C.A.I. și colaborează cu noi sau mai bine zis erau. Îmi pare rau.
Wtf? Ce? Nu...nu din nou dar poate de data asta e la fel ca data trecută...sper.
-Vreau să vad...
Justin m-a prins de mână și ma scos afară din casă m-a urcat în mașină lui și am mers ceva timp. Am ajuns la un aeroport. De acolo am luat un avion spre Europa mai exact spre Austria. Nu am vorbit deloc în avion doar mi-am lăsat capul usor pe umarul lui și el mi-a luat mâna și așa am mers cele 9 ore de avion. Eram într-o ceața deasă nu știam ce să cred. Am coborât din avion și ieșind din aeroport ne aștepta o mașină blindată cu geamuri fumurii. What? Ce se supume ca eram o criminală sau ce... Am urcat fără sa pun întrebări nu mai aveam chef de nimic. Cobor și era un cimitir mare cu cruci din marmură alba. Părea un monument nu un cimitir... Când m-am apropiat de cele 3 persoane care erau acolo văd corpurile fără viață ale părinților mei. Se vedeau tăieturile de la autopsie, probabil fusese o moarte dubioasă. Un mare ciocan își vărsa-se toată greutatea s-a deasupra capului meu. Nu îmi mai simțeam picioarele doar am simțit cum ele au cedat După asta toate simțurile mele au cedat ultimul lucru care mi-l amintesc e fața lui Justin și brațele lui prinzându-mă. Am revenit la realitate după câteva minute când il auzeam pe Justin strigându-mi numele.
-Taylor, Taylor ești ok?
-Nu, nu sunt ok? Ști ce înseamnă asta?
-Ce? Se uita la mine foarte speriat cred că îi era frica, vedeam teama în ochi lui și se simțea până și în aer.
-Răzbunare!!! Da știu când Justin și-a înscenat moartea am avut o depresie gravă și plângeam, dar acum după tot ce s-a întâmplat nu mai eram aceaşi persoană, greutățile vieții te fac mai dur și școala militară te fac mai indiferent, mai puternic și mai ales te învață să gândești la rece.
-Nu poți face asta! Exclamă Justin autoritar.
-Ba bine că pot și o voi face cu s-au fără ajutorul tău.
~Justin P.O.V. ~
Doamne ce am făcut? Am creat un monstru. Înțeleg că moartea părinților ei a afectat-o dar nu pot să o las să se bage în asta, ea chiar nu știe în ce problemă se bagă. Dar știu căe încăpățânată și mai bine o susțin decât să o las singură. Pentru ea aș fi în stare să sar într-o prăpastiei dacă așa ea ar fi bine.
-Te voi ajuta dar promitemi că o să ai grijă și mă vei asculta mereu.
-Nu ți se pare că visezi cam mult? Lucrurile se vor face cum vreau eu și cand vreau eu! Îmi dă fiori. La început părea atât de neajutorată și acum e o fiară.
#Taylor P.O.V.#
Nu mai puteam nervi fierbeau în mine.
-Haide Bieber dăm tot ce ai! Cred că în acest moment aș fi fost în stare să omor un urs cu mâna mea.
Am stat până mi-au îngropat părinți și am plecat în grabă cu Justin. El m-a dus la jn hotel. Hotelul "Kalum" proastă alegere. Era tot atât dar atât de roz. Bleah părea ca și când un unicorn ar fi vomitat pe el.
Am urcat la camera noastră numarul 69 tipic Justin.
Ajunși în camera "sweet presidential nr 23" mda din nou tipic.
Justin scoate o mapa purpurie și din el scoate câteva acte și fotografii.
-Ăsta este Carlos García. Șeful mafiei din L.A.! Spune arătându-mi o fotografie cu un tip gras scund și chelios care purta un costum alb cu guler verde și ochelari de soare mici cu lentile aproape transparente. El cu ajutorul acestui tip. Spune arătându-mi o altă fotografie cu un tip mult mai tânăr ca cel anterior înalt cu părul prelins pe spate blond cu ochi albaștri, îmbrăcat cu un costum negru de catifea. Alejandro Martínez fiul anteriorului șef al mafiei siciliene. Tatăl lui a fost omorât, toată lumea știe că a fost omorât de fiul lui Alejandro dar nimeni nu are tupeul să mențină această afirmație. Și ei doi sunt țintele noastre.
-De ajuns dă - mi dosarele.
Mi-a dat dosarele le-am pus pe masă pregătindu-mă să le studiez amănunțit când mainile lui Justin mă trag spre el în pat. Am dat să mă ridic dar nu m-a lăsat. Ne-am cufundat într-un sărut care a durat destul timp încât la sfârșitul lui nici unul dintre noi nu mai avea haine pe el. L-am luat de ambele mâini și l-am ridicat din pat l-am împins spre balcon unde am inchis ușa. Tot balconul era doar din cristal până și podeaua. I-am sărit în brațe înfășurându-mi picioarele în jurul taliei lui. L-am lăsat singur câteva secunde cât am luat eu o pătură ne-am înfășurat în ea și corpurile noastre se luptau pentru a deține controlul. Printre gemete au trecut orele cândam privit în jur toată încăperea era cuprinsă de aburi nu puteai vedea exteriorul. Atunci am mers în pat acolo am mai continuat maxim 10 minute după care Justin a cedat. Era frânt și a adormit, asta mi-a prins bine. După ce a adormit eu am stat toată noapte treaza studiind dosarele, căutând mai multe informații și producând mii de planuri de răzbunare.
-Evrica! Asta e țip entuziasmata.
-Ce e? spune Justin somnoros în timp ce se ridică din pat.
-Am descoperit ceva important.
-Ce?
