Kill my love

Capitolul 4

Era in fata mea, statea pe canapea savurand continutul paharului si incercand parca sa vada exact ingredientele lichiorii fierbinti.
Eu purtasem o convorbire la telefon vreme de 5 minute cred , timp in care atentia mi-a fost indreptata in alt loc mult indepartat ,la despartirea mea.Am inchis telefonul si ramasesem ancorata in discutia tocmai incheiata. Uitasem complet despre ce vorbeam mai devreme dar nu parea a fi fost important, el era calm si cumva plictisit.

Ne cunoastem doar de jumătate de ora,momentul intrării mele in cafenea si sacoul lui salvator. Nu am schimbat prea multe vorbe,doar doua cafele aduse de ospătar la cerinţa lui si un "multumesc"din partea mea.
Il privesc atent, e inalt,are ochii verzi,brunet lucrat la sala,un aer de " le am pe toate" dar in acelasi timp atat de elegant.
Sa fie oare prea devreme sau doar o intamplare? Dar eu nu cred in intamplari. Totul devine altceva, intregul se redefineste. Nu stiu ce e ..simt ceva nou si diferit. Mi-e frica, sunt fericita si in acelasi timp simt. DA...SIMT...si cat de puternic si placut este. Traiesc ceva cu totul nou. Imperfectiunea a ceea ce simt este asa de noua.

Îmi fac curaj si deschid un subiect.

- Scuze,dar stam aici de ceva vreme si nu iti stiu numele. Il intreb rapid ca sa nu ma părăsească curajul.

-Trebuie? Privirea lui trădează duritatea.

-Cred. Apare raspunsul meu

- Doar tu crezi,eu nu!

Ce are? L-am deranjat cu ceva? Înainte sa vorbesc la telefon părea chiar interesat sa ma cunoască.
Sa mori tu Rose? Bine spus "părea" ,dar uite ca nu e.
Si e normal sa fie asa din moment ce tu ti-ai expus povestea ta de dragoste in fata lui vorbind cu prietena ta la telefon.
Asta e! Doamne cat de proasta pot fi.

-Ştii voiam sa imi cer scuze pentru recenta mea conversaţie , nu a fost intenţionat.

-Stai linistita, se putea si mai rau. Sper ca te-ai mai încălzit !

Se ridica de la masa, tranteste doua bancnote si pleaca.
M-a lasat singură.
Dar ce voiai?SA TE IA ACASA? urla constiinta la mine.

A doua zi m-a gasit in pat,cu aceeasi rochie si lacrimi. Sufletul imi era o barca plutitoare pe oceanul vietii.
Mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat care să recunoască cu francheţe că nu poate oferi iubire, că tot ce are el de dat e doar o noapte, două, trei de plăcere...în fine, că n-o să plece atâta timp cât pasiunea nu dispare . El aşa e...e de o sinceritate crudă şi multe femei ,inclusiv eu ...şi-au dorit să îl vindece fără să înţeleagă că, de fapt, nu e bolnav. S-au aruncat cu capul înainte sperând cu naivitate că îşi va dori şi el să le cunoască la lumina zilei, dincolo de aştenuturi, au acceptat târgul "plăcere pentru plăcere" amăgindu-se cu gândul că dăruind şi iubire pe langă, vor primi acelaşi lucru în schimb... Însă cu iubirea nu merge niciodată aşa. El nu a vrut să îşi lase amprentele în sufletul nimănui, viaţa l-a învăţat că doare să porţi urmele cuiva pe tine, că iubirea poate deveni o temniţă murdară în care te închizi de unul singur în braţele singurătăţii.

Amintirile cu Ayran erau mai vii ca niciodată, insa doi ochi verzi începeau sa le estompeze puterea.
Străinul din noapte,cel care mi-a dat realitatea peste cap in cateva momente petrecute impreuna din greseala.
Cine esti? Trebuie sa aflu... Am simtit, vreau din nou siguranta,vreau sa cuceresc acel ceva din ochii tai.
Pregateste-te IUBIRE NECUNOSCUTĂ!