Kill my love

Capitolul 6

Exista zile in care viata nu are nici un sens, insa am invatat sa traiesc pentru acele zile care par vise de neuitat. Acele zile care iti inunda inima de fericire, acele zile in care te trezesti zambind si nu stii de ce , acele zile cand te simti puternica si iubita. Exista zile in care viata te doboara, insa am invatat sa ma ridic din nou, iar si iar, pentru acele zile care ma inalta, pentru acele zile cand ma privesc in oglinda si ea imi zambeste inapoi, pentru acele zile care imi ofera totul in mici doze si ma surprinde de fiecare data.
Exista zile in care viata mi-a adus lacrimi si suferinte, regrete si dezamagiri, iubire si durere, insa tot ea m-a invatat diferenta dintre o iubire adevarata si o iubire amagitoare. M-a invatat sa pretuiesc intotdeauna o dragoste care mi se ofera in locul uneia pe care trebuie s-o cuceresc.

Bun..Un dosar, apoi doua,trei. Am terminat pe ziua de azi.
Ma pregateam sa plec cand secretara mea intra in birou.

- Am uitat sa iti spun ca m-a sunat un domn si mi-a zis sa ii fac o rezervare pe maine la unul din restaurantele tale preferate si sa te prezinti acolo la ora doua.

-Poftim? Intreb eu nedumerita

-Cum Poftim?! Asa bine. Deci unde vrei rezervarea?

-Niciunde. Suna inapoi si zii ca nu ma intalnesc cu necunoscuti.

-Ei..asta e buna.

-Sa ai o zi frumoasa.

M-am intors pe calcaie si am plecat fara sa mai astept vreo parere din partea ei.

Am luat liftul pana jos si m-am grabit spre masina. Drumul pana acasa a fost ceva chinuitor si plin de ganduri legate de intalnirea de ieri.

Nu vreau să îmi aduc aminte decât de clipele frumoase. De momentele magice, încărcate cu veselie și iubire. Nu vreau să-mi amintesc decât ceea ce a fost bun între noi, curat și proaspăt. Nu vreau să-mi aduc aminte decât diminețile perfecte de duminică, pe care le numeam „ dimineți leneșe " și nu făceam nimic altceva decât să stăm în pat îmbrățișați, privind la desene animate și mâncând înghețată. Nu vreau să-mi amintesc decât vorbele dulci, mângâierile, săruturile, privirile și zâmbetele naive. După tot ce s-a întâmplat este important pentru mine să rămân cu momentele frumoase, memorabile, pe care o să le port cu mine pentru totdeauna. Este greu să privești în urmă cu regret, de aceea eu privesc înainte cu speranță și mulțumire. A fost greu, scurt, lacrimogen și aș minți dacă aș spune că nu aș mai vrea o bucățică din ce am avut împreună, însă prezentul e aici, la fel ca și mine și nu mai vreau să irosesc nici o secundă pe amintiri. Mi-e deajuns că le port în suflet și că vor face parte întotdeauna din mine, din noi.

Nimic bun nu mai era pentru mine. Despărțirea, apoi întâlnirea cu un altul,munca și iar munca.
Oricum trebuia sa îmi ocup timpul cu ceva, asa ca am hotărât sa îmi sun prietena cea mai buna.

-Bună Sofi.

-Ooo...Bună asa cum zici tu nu e, am treaba vreo câteva ore asa ca închid acum și ne vedem la sapte la Nero Caffe. Bye

Nici nu am apucat sa mai zic ceva ca mi-a și închis.
Am recalculat planurile și mai aveam exact trei ore sa ma pregătesc.
Mi-am luat prosopul și am plecat în baie.
După aproximativ douăzeci și cinci de minute eram fresh. Mi-am lăsat prosopul sa cada în timp ce îmi cautam ceva de îmbrăcat.
Pe pat îmi suna telefonul ce ma anunță că am un mesaj. Îl iau grăbită și citesc

"Fii drăguță și da-te mai la dreapta ca sa pot vedea mai bine show-ul "

Cee? Trag repede perdelele și ma ascund după. Cine mama naibii e atât de psihopat, încât sa stea pe la ferestrele oamenilor?
Peste drum se afla o mașină neagra cu un bărbat ce privea exact spre mine!???
Offf...și nu pot sa îl vad e în negru și poarta ochelari.
Cred ca ar trebui sa sun la politie sa anunț. Dacă vrea sa ma omoare?? Doamne încă nu sunt pregătită.
Recitesc mesaju și imediat telefonul îmi zbârnâie în mana anuntandu-ma ca am un nou mesaj

"Nu asa ne-a fost vorba. Plus ca era gratis ce ofereai tu. Ai grija pe data viitoare. Ce e al meu, al meu rămâne"