Un nou început

⭐⭐⭐⭐

Din nou sunt trezită de razele soarelui care îmi luminează toată camera. Mă trezesc plină de energie, nici nu mai știu de când nu am mai dormit așa bine. O să mai stau câteva minute bune în pat, profit de timpul de relaxare, căci mai apoi mă voi apuca de scris și o să fiu mai mereu obosita.
După aproape o oră decid să mă ridic și merg să îmi caut ceva de îmbrăcat. Având în vedere că nu am nimic urgent de rezolvat astăzi, mă voi îmbraca lejer. Optez pentru o salopetă neagra scurta stil sport  și un tricou alb. Îmi iau hainele alese și merg la baie pentru a mă pregăti. Fac un duș rapid, după care îmi fac toată rutina de dimineață pentru ten, mă spal pe dinți, trag hainele pe mine și îmi mai rămâne parul de aranjat. Îl prind într-un coc lejer și e perfect.
Ies din baie și merg direct la bucătărie, nu beau cafea, nu îmi place absolut deloc gustul așa că o să sar peste asta și trec direct să văd ce aș putea să mănânc. Îmi fac repede o omletă și e suficient pentru mine. După ce mănânc, las totul asa și merg în dormitor să-mi hotărăsc planurile pentru ziua de azi. Iau telefonul și văd că e ora 11 și nici un mesaj. Ciudat. Mă așteptam la un semn din partea lui, dar nu. Imediat îmi aduc aminte de acel plic și astăzi asta am de gând sa fac. Vreau să aflu cine a lăsat plicul. Îl voi suna pe domnul de la agenție pentru că pe holurile blocului sunt câteva camere care sper să funcționeze.
Merg la bucătărie, îmi spăl farfuria și furculița, apoi și tigaia în care am gătit, aranjez totul și apoi merg în dormitor să aranjez patul. Gata, e ordine. Îmi iau un rucsac micuț în care îmi încape doar portofelul și telefonul, îmi iau papucii în picioare și sunt gata să ies din casa. În timp ce așteptam liftul îl sun pe domnul de la agenție care îmi spune că acele camere funcționează și că pot merge la el să îmi arate cine a fost la ușa mea. Urc în mașină și pornesc la drum.

Ajunsa în fața agenției, parchez mașina și intru în clădire. Inima începe să îmi bată din ce în ce mai tare, am puține emoții. Domnul Roberto mă aștepta deja cu filmările pregătite.
Am rămas total uimita când am văzut cine a lăsat plicul. Este vorba despre o femeie sau o domnișoară tânără. Nu îmi pot da seama de vârsta ei doar din imagini, dar cert este că ea a fost la ușa mea.
- Tipa aceasta locuiește în bloc? îl întreb pe domnul Roberto.
- Tânără domnita, nu știu sincer să îți spun. Este posibil ca ea să fi fost doar în vizita la cineva, pentru că după cum bine vezi, coboară de sus, lasă plicul, apoi tot coboară, nu urcă înapoi.
- Aveți dreptate. Dar cum pot afla mai multe despre ea?
- Am un tovarăș care este polițist și l-as putea ruga sa-mi facă o favoare.
- Asta e super. Mi-ati fi de mare ajutor.
- Bine Evelina, îi voi trimite imaginile și imediat cum îmi comunică detalii despre acea doamna sau domnișoară, te voi suna.
- Vă mulțumesc domnule Roberto. Aștept apelul dvs.
Îmi iau la revedere de la domnul Roberto și ies din biroul lui. Părăsesc clădirea și merg spre mașină. Sunt puțin pusă pe gânduri. Cine e persoana din imagini, de unde știe că locuiesc acolo, de unde știe că Antonio mi-a scris și de ce insista sa îi răspund? Sunt niște întrebări la care voi primi răspuns cât mai curând, sper.
Urc în mașină și merg spre casa. Voi parca mașina în fața blocului și voi merge la o cafenea unde voi încerca să scriu câte ceva.
Îmi iau laptopul și ma pornesc ușor spre cafeneaua care este la 3 minute distanță de blocul în care locuiesc.
Mă așez înăuntru la o masă, aici fiind mai gol pentru că toată lumea e afara pe terasa. Prefer să stau mai retrasă, așa pot scrie câte ceva.
Îmi comand un fresh de portocale și cât timp aștept comanda deschid laptopul.
Între timp începe telefonul să îmi vibreze și văd că e domnul de la agenție.
- Bună ziua domnișoara Evelina, cred că știți de ce v-am sunat.
- Ați aflat cine e?
- Da.
- Asta e super, spun aproape țipând.
- Îți voi trimite câte ceva despre dansa, nu știu dacă o să îți placa ce vei citi, dar mi-am făcut datoria.
- Mă puneți rău pe gânduri domnule Roberto.
- Îți trimit imediat un sms cu câteva date, dar tine minte un lucru, sunt date confidențiale și am rugămintea să nu afle nimeni că prin intermediul meu știi aceste date.
- Va garantez că nimeni nu o să afle nimic.
- Bine, după ce vei citi te rog să ștergi sms-ul. Să ne auzim cu bine, Evelina.
- Așa voi face. Vă mulțumesc pentru ajutor. La revedere.
Aștept mesajul de la domnul Roberto cu foarte mare nerăbdare.
Când mi-a vibrat telefonul am avut o mică reținere parcă aș fi știut deja ce urma să citesc.
" Carla, 28 de ani, născută și crescută în Sicilia, viitoare soție a domnului Rossi Antonio, un tânăr de 27 de ani care deține 3 parcuri de închirieri auto, fiu al unuia dintre cei mai bogați afaceriști din Sicilia. Ea lucrează la compania tatălui său, urmând ca mai apoi afacerea sa îi rămână ei. Părinții ei sunt divorțați iar căsătoria dintre cei doi a fost aranjată de tații lor, ei fiind prieteni din tinerețe. Nunta celor doi a fost amânată 1 an pentru că Antonio a călătorit foarte mult o perioadă, dar anul acesta cu siguranță va avea loc." Rămân șocată și mii de întrebări îmi vin în minte. De ce a venit tocmai ea la ușa mea? De ce Antonio a insistat sa ma vadă dacă el urmează să se căsătorească cu aceasta femeie? De ce ea a fost atât de calma și m-a rugat sa îi răspund?
Oare ce se întâmplă de fapt?
Las banii pe masă, nu mai aștept comanda, vreau să merg acasă să iau o decizie. Situația este puțin cam complicată, iar eu nu am venit aici pentru a trai o telenovelă. Vreau să îmi văd de cartea mea și totodată să și vizitez locul.
Ajung în apartamentul meu, îmi las papucii la ușa și îi iau pe cei de casa, las laptopul pe o măsuță și mă așez pe canapea gândindu-mă într-una la mesajul primit de la domnul Roberto. Petrec ore bune pe canapea cu gândul la toată situația.
Nu am nici cea mai mica idee cum ar trebui să procedez. Să mă mut acum ar fi o cheltuială în plus care nu își are rostul și nu am tras atât să vin aici ca să îmi strice un băiat planurile. Cred că îl voi evita o perioadă, voi încerca să păstrez distanta de el cât mai mult și așa poate o să își vadă de viitoarea lui soție.
Primesc o notificare pe telefon și când mă uit văd că e un mesaj de la Antonio în care scrie că nu a avut timp sa îmi scrie dar vrea să ne vedem să vorbim ceva important. Bineînțeles că nu a avut timp, a fost ocupat cu viitoarea lui soție. Nu sunt geloasa, dar nu mi se pare corect că joaca la 2 capete. Ignor mesajul și merg să fac un duș rece după care o să mă apuc de scris. După ce ies, pun un prosop în jurul corpului și merg să îmi caut ceva de îmbrăcat. Pantaloni scurți și un maiou, foarte comod pentru a petrece timp în casa lucrând. Merg să îmi pun un pahar cu vin roșu, urmând ca mai apoi să mă apuc de scris. Când mă îndreptam spre camera de zi pentru a mă face comoda  ca să mă pot apuca de lucru, aud soneria. Cine să fie? Mă uit la ceas și văd că e 16:42. Merg sa mă uit prin vizor dar nu văd pe nimeni, dau să plec de lângă ușa și iar sună, mă uit iar și îl vad pe Antonio dar pare să mai fie cu cineva. Nu deschid și îmi văd de drumul meu spre camera de zi pentru a ma apuca de lucru. Mă așez și deschid laptopul, se pare că au plecat pentru că nu se mai aude nimic. Deodată se aude un ciocănit în ușă apoi un glas feminin care spunea " Evelina te rog deschide", rămân nemiscată și mă gândesc ce naiba se întâmplă, de ce stă la ușa mea, ce vrea?
Merg spre ușa sa vad cine e aceasta femeie și cu gândul sa îi deschid pentru a cere socoteala ce cauta la ușa mea.
Când ma uit pe vizor nu e nimeni și ma reîntorc in camera de zi. Ce se întâmplă cu oamenii ăștia, ce vor de la mine, mă obosește toată situația. Închid laptopul, mi s-a dus tot cheful de scris, absolut tot. Mă pun în pat și vreau sa dorm. Adorm câteva minute, dar ma trezesc, un zgomot foarte puternic se aude de sus, probabil e o petrecere. Minunat s-a dus și odihna mea. Îmi pun un film să îmi ocup timpul.