Un nou început

12⭐

Simt o mână ce mă mângâie ușor pe spate. Nu am puterea să mă întorc acum să văd cine e, dar încerc să mă liniștesc.
După câteva minute în care am plâns și m-am eliberat de toată tensiunea, am mers în garaj să vorbesc cu toți, cumva lor trebuia să le spun ceva să îi asigur că totul e ok, iar celor doi va trebui să le dau o explicație mai lunga.
- Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat în această seară. Vă garantez că sunteți în siguranță și că nu voi mai veni pe aici pentru a evita situațiile de genul, care totuși sper eu, să nu mai existe.
- Hei, stai liniștită, bine că suntem cu toții bine. A fost o nebunie ce e drept, dar ne bucurăm că s-a rezolvat.
- Nu s-a rezolvat, persoanele din spatele meu mă vor înnebuni doua zile, ambii fiind buni în ale psihologiei. Le spun asta în timp ce fac semn subtil cu degetul spre Matteo si Iza. Toți încep să râdă și mă uit la ei fericită că totul s-a terminat cu bine.

Mă întorc spre Iza și Matteo. Încă sunt în soc amândoi probabil și mă îndrept spre ei.
- Înainte de orice ați avea de zis, vreau să mergem acasă, să mă odihnesc și apoi vom vorbi despre toată situația asta.
- Ok. Sunt de acord doar pentru că sunt super epuizată și am nevoie de odihnă, altfel nu scăpai. Spune Iza și pleacă să își caute geanta.
- Nu vă las singure acasă. Veniți la mine.
Spune Matteo și mă uit lung la el.
- Nu te uita așa la mine, nebunul ăsta încă e în zona. Adaugă Matteo.
- Nu fi așa convins. Sigur a plecat.
- Evelina, dacă a plecat, e perfect. Dar veniți la mine în seara asta, așa vă știu în siguranță.
Între timp Iza s-a apropiat și a auzit ultima propoziție spusă de Matteo. Și se oprește în fața lui privindu-l direct și spunându-i:
- Vei veni tu la noi. Mă simt mult mai în siguranță în propria mea casă și e ok să fie și o prezență masculină.
Fac ochii mari cât cepele și rămân uimită de ceea ce a spus Iza. De când a trecut printr-un șoc din cauza unor "prieteni" nu a mai primit nici un băiat în casa ei să rămână peste noapte. A fost violată de 2 dintre prietenii ei din copilărie.
Iza nu făcea petreceri la ea acasă tocmai din cauza faptului că unii voiau sa rămână peste noapte, mereu a avut o reținere și când au dormit la ea pentru prima data acei prieteni au violat-o. A jurat că nu mai primește picior de băiat în casa ei să rămână peste noapte. Au profitat de faptul ca ea dormea și când s-a trezit era prea târziu, ei aproape își terminaseră treaba.

A plâns și a suferit extrem de mult, dar evit să îi aduc aminte de acea întâmplare. Se pare că Matteo o să doarmă cu noi. Minunat.
Ne luăm la revedere de la toți cei prezenți și pornim spre mașina. În drum spre casă nici unul din noi nu a spus nimic.
Eram obosiți, fără chef de vorba, tot ce voiam era să ajung în pat să dorm.
Imediat ce am ajuns acasă am intrat pe rând să facem dus. Ultimul a fost Matteo și când a ieșit din baie avea pe el doar un prosop. Amândouă am rămas cu gurile căscate. Tipul asta arată foooarte bine. Se apropie de noi și ne revenim imediat.
- Fetelor, nu am haine de schimb.
- Stai să mă uit prin dulap, sigur am o pereche de pantaloni ceva mai largi și vei dormi cu ei, dar fără tricou. Altă soluție nu am.

Iza se ridică și pleacă în căutarea pantalonilor. Sper să îi găsească, altfel va trebui să își improvizeze ceva.
Se așează lângă mine pe canapea și se apropie destul de mult de mine. Încerc să nu mă holbez la el și îmi mut privirea în alta parte.
Încep să cred că universul complotează împotriva mea sau poate e bine cum le aranjează el, dar totuși e un moment nepotrivit.
O aud pe Iza venind spre noi în timp ce spunea că a găsit o pereche de pantaloni. Matteo se ridică de lângă mine si rasuflu ușurată.

Ia pantalonii de la Iza și fuge direct la baie pentru a se imbraca cu ei. În doua minute a ieșit și am început amândouă să râdem când l-am văzut. Pantalonii erau de culoare roz și pe ei scria cu rosu "kiss". El stătea și se uita la noi cum ne amuzăm pe seama lui, fără să scoată vreun sunet.
După ce ne-am potolit criza de râs ne-am urat noapte bună și am mers în pat.
Eu dorm cu Iza în camera ei, iar Matteo doarme singur în camera mea.

Aproape că adorm când aud telefonul vibrând. Mă uit să văd cine e dar nu reușesc să termin de citit că se închide telefonul. Firar, am rămas fără baterie și încărcătorul e în cameră.
Mă ridic din pat și pe vârfuri merg spre camera mea, fără să fac prea multa gălăgie. Ajung în fața ușii și vreau să bat înainte să intru dar ușa se deschide și rămân împietrită.
- Evelina..ce cauți aici?
- Am nevoie de încărcător. Tu unde pleci?
- Merg să beau puțină apă. Intră și ia ce ai nevoie.
El a plecat spre bucătărie și eu am intrat în cameră.
Ma apuc să caut peste tot și nici urma de el. Ce naiba...unde l-am pus.
Mai caut puțin și îl vad. E sub pat. Cum o fi ajuns acolo doar el știe. Mă aplec și îl iau după care mă îndrept spre ușă fericită. Când să ies, Matteo era deja la ușa și m-a cuprins imediat în brațe.
- Matteo, ce faci? Dă-mi drumul.
- Lasă-mă să te îmbrățișez puțin, apoi îți voi da drumul.
Mă înmoi în brațele lui, e atât de plăcut. Mă simt în siguranță. Aș sta ore în șir în brațele lui, dar el nu trebuie să știe asta.

Picioarele mele se ridică ușor de la podea și ma uit la Matteo lung. M-a luat în brațe și se îndreaptă cu mine către pat.
- Matteo, vreau să merg în cameră. îi spun mai mult șoptit de parcă ar auzi cineva.
- Stai câteva minute cu mine și apoi poți pleca.
- Nu, Matteo. E greșit ce faci. Lasă-mă să plec și ne vedem dimineață.
- Evelina, nu îți fac nimic. Doar vreau să stăm puțin împreună. Ce e greșit în asta?
- Nu e greșit că vrei sa stăm împreună,  greșit e locul în care vrei să stăm și ora.
Nu mai spune nimic și mă așează ușor pe pat și se apleacă pana ajunge cu fața mult prea aproape de a mea. Rămâne câteva secunde așa și înghit în sec. Aș vrea să mă mișc dar nu pot face asta, parcă sunt hipnotizata.
Își coboară privirea spre buzele mele și le privește lung. Nu apuc să am vreo reacție că imediat pune stăpânire pe buzele mele și mă sărută cu poftă. Mă las moale sub el și îi răspund la sărut.
În ultimul timp mă cam las purtată de val. Unde îmi e controlul. Trebuie să opresc asta. După câteva minute în care ne-am sărutat, mă adun și mă desprind din sărut.
- Ești minunată.
Îmi spune în timp ce mă privește în ochi.
Simt cum roșesc sub el și vreau să mă fac mică, mică sau să devin invizibila în momentul acesta. Se așează lângă mine si continuă să mă privească.
- E atât de greșit totul Matteo.
Îi spun asta dezamăgită de gestul lui, dar mai mult de mine pentru că nu reușesc sa mă controlez.
- Nu este greșit, Evelina. Chiar tu îi spusesei acelui tip ca sunt iubitul tu. Am tot dreptul. Îmi spune asta cu lejeritate și începe sa râdă.
Fac ochii mari și ma uit la el.
- Ești conștient că am spus așa doar să ies naibii din situația aia.
- Da, dar să știi că nu-mi displace ideea.
Mă strâmb la el în timp ce mă ridic în fund.
- Hei, ce faci? Nu am spus că poți pleca.
- Matteo, este târziu, sunt obosită și dacă Iza se trezește și vede că nu sunt în pat o sa am de dat niște explicații.
- Poți să dormi aici, Iza nu ar spune nimic. Are încredere în mine.
Ceeee? Cât tupeu. Cum să îmi spună asa ceva. Mă ridic de pe pat și îi arunc o privire ucigătoare. Din doi pași și el este în picioare lângă mine si ma prinde de mână. Mă cuprinde în brațe și își plimba degetele pe pielea mea în sus și apoi coboară. Își apropie buzele de gatul meu și îmi presară sărutări mici, iar eu închid ochii și îmi las capul pe spate.
Iar o dai în bara, Evelina, trezește-te la realitate..îmi spun asta în gând și îmi dau o palma imaginară.
Deschid ochii și mă eliberez din îmbrățișarea lui. Îmi simt tot corpul înfierbântat și parcă îmi doresc mai mult, dar e atât de greșită toată situația asta.

Mă uit la el atent și se pare că si el își dorea mai mult dar nu se poate scumpul meu, oricât de mult ti-ai dori tu.
E complet gresit totul, plus că deja în mine se zbate ceva pentru Antonio și chiar nu vreau să îl induc în eroare pe Matteo.
Mă întorc repede spre ușa și fug în cameră.
Mă pun lângă Iza și adorm imediat.