Un nou început

14⭐

Merge la portbagajul mașinii și îl deschide. Imediat îl văd că vine spre mine cu lucrurile mele. Când ma voi întoarce acasă o să mă apuc să scriu, trebuie să recuperez zilele acestea.
Îmi înmânează lucrurile după care se sprijină de mașina.
- Putem merge sa bem ceva dacă ești și tu de acord.
- Nu vreau sa beau nimic, îi răspund repede fără să gândesc prea mult.
- Ok..atunci poate vrei sa mergem într-un loc mai retras.
- Antonio, nu exagera. Nu are rost să mergem în nici un loc. Spune repede ce ai de spus să pot pleca, Iza probabil își face griji deja.
- Ok Evelina. Știi foarte bine că te plac enorm și nu vreau să pierd ceea ce avem.
- Ușorrr, noi nu avem nimic.
- Nu mă întrerupe, te rog.
Face câțiva pași mici spre mine pana ajunge destul de aproape.
- Evelina, ai fost de acord să petrecem timp împreună 30 de zile și tu ce ai făcut? Ai preferat să fugi ca o lașă. Îți este frica de ceva? Sau de cineva? Te simți în pericol?
- Nu, doar că nu vreau să fac parte din jocul tău. Eu nu te plac și nici nu o să o fac vreodată.
Cuvintele îmi ies pe gura rapid și mă surpind și pe mine nu doar pe el. Pana la urma trebuia cumva să îl țin departe de mine. Eu am planurile mele pe care trebuie sa le respect, iar dacă Antonio ar fi în preajma mea prea mult m-ar distrage și toată munca mea de pana acum ar fi în zadar.
- Evelina, te minți singură. Îți faci rău singură. De ce nu accepți că între noi a fost o scânteie încă de la început?
Oftez lung. Aștept să termine mica discuție după care mă voi îndrepta spre casă.
Își poziționează mâinile pe umerii mei și rămâne asa câteva secunde privindu-mă în ochi.
Mă țin tare, nu voi ceda. Da, are dreptate, o mica scânteie a fost și încă este, dar noi doi nu putem forma un cuplu iar el sper ca o să înțeleagă asta într-un final.

În timp ce el mă privea deodată simt cum cineva îmi acoperă nasul și gura cu o batista. Simt cum tot corpul mi se înmoaie, ochii mi se închid ușor și într-un minut eram adormita.

ANTONIO
Nu am altă soluție decât să o răpesc. Voi merge cu ea în Milano, acolo vom sta în apartamentul unui prieten care este plecat câteva săptămâni. Acolo vom fi in siguranță și nu ne va găsi nimeni.
Îi verific telefonul și văd că a trimis locația actuala acelei fete. Rezolv imediat și asta, îi las un mesaj în care îi spun în locul Evelinei, că a luat decizia de a se întoarce cu mine în Sicilia. Sper să nu insiste cu mesajele sau apelurile pana se trezește Evelina. 
Când se va trezi o voi convinge să îi spună exact ceea ce i-am scris în sms.

Drumul a fost unul liniștit. Spre norocul meu, prietena Evelinei nu a insistat cu mesaje sau apeluri. Am ajuns în fața blocului în care se afla apartamentul prietenului meu și o aștept pe sora lui să îmi aducă cheia. Între timp sper să se trezească și Evelina pentru a ne fi mai ușor să urcam.

Odată ajunsa sora prietenului meu începe să îmi facă avansuri. Mereu a făcut asta și nu vrea să înțeleagă că o văd ca pe sora mea mai mica. Niciodată nu as îndrăzni să îi fac asta prietenului meu. Sper ca într-o zi să înțeleagă și ea ca noi doi nu putem avea nimic mai mult decât o relație de prietenie.
Pleacă destul de supărată după ce am refuzat-o. În timp ce mă uitam după ea simt o mână pe spatele meu.

Mă întorc ușor și văd un chip superb și încruntat.
Se pare că Evelina are nevoie de câteva explicații. O să i le ofer după ce vom ajunge în apartament.
Iau tot ce am în portbagajul mașinii și îi spun să mă urmeze.
Nu a spus nimic și a făcut exact cum i-am zis.
Odată ajunși în apartament mă asigur că avem toate cele necesare, după care chem doi bodyguarzi pentru a fi sigur că vom fi în maxima siguranță.

Evelina s-a așezat pe canapeaua din camera de zi și privește trista spre fereastră. Încep să mă simt vinovat pentru ceea ce am făcut, dar vreau să îi demonstrez că nu e cum spune ea.