Un nou început

⭐⭐⭐⭐⭐⭐

Nu îi răspund. Închid ușa și vreau să plec dar mă prinde de mână, mă trage spre el și mă sărută.
Firar!
- Mi-a fost dor de tine.
- Mie nu, te rog să mă lași să plec.
- Încotro așa gătită?
- Nu văd motivul pentru care ți-aș răspunde.
- Ok, vin cu tine și voi afla de unul singur.
Ding, se aprinde un beculeț și îmi dau seama că e o idee super bună.
- Chiar te rog. îi spun și rămâne surprins.
- Ești sigură?
-Foarte! îi spun entuziasmatată. Seara asta o să fie foarte interesantă.
Mă prinde de mână și îmi spune să îl conduc. Așa și fac, coborâm scările și ajungem la ieșirea din bloc iar Antonio vede mașina și o recunoaște.
- Ce caută șoferul tatălui meu aici?  Întreabă neștiind de fapt că mașina respectivă mă aștepta pe mine.
Șoferul mașinii coboară și deschide portiera făcându-mi semn să urc. Antonio mă tinea de mână foarte strâns și am rămas amândoi pe loc.
- Antonio, ce faci? Ne așteaptă domnul șofer. Nu e frumos, hai să mergem. îi spun asta cu un zâmbet larg pe față.
- Tu te vezi cu tatăl meu? De asta mă eviți?
Palma mea se lipește de obrazul lui cu putere. Îmi eliberez mâna din strânsoarea lui și urc în mașină, iar el mă urmează foarte nervos.
- Evelina,  aștept o explicație.
- Vei primi când vom ajunge la tatăl tău.
Tot drumul nu spune nimic și chiar mă bucur pentru că nu vreau sa am prea mult dialog cu el.
 

După aproximativ 20 de minute de mers, ajungem în fața unei vile foarte mari cu o curte imensa. Porțile se deschid și intrăm în curte. Ajunși în fața scărilor ce duceau spre intrarea în casă, șoferul oprește mașina și coboară pentru a îmi deschide. Antonio coboară foarte nervos și o ia înainte.

Eu rămân în urma cu șoferul, acesta urmând să mă conducă spre domnul Rossi.
Intram in clădire și rămân uimita de simplitatea pe care o văd în jurul meu.
Mă așteptam să fie diferit, dar nu, totul e foarte frumos aranjat și de o simplitate cum rar vezi la oamenii care au sume de bani la care eu doar visez.
Ajungem în camera de zi și rămân plăcut surprinsă când într-un colț văd un pian, este acoperit dar cândva cred că cineva a cantat la el. Mă învârt de doua ori cât să admir totul și văd o fereastră mare iar după ea îl vad pe Antionio că vorbește cu cineva.
Șoferul îmi face semn să merg către cei doi.
Cu cât mă apropii de ei, cu atât mai bine aud ce spune Antonio. Aproape că țipă la cel ce stă în fața lui.
Ajung aproape de ei și s-a făcut liniște deodată.
Domnul cu care vorbea Antonio vine spre mine zâmbind.
- Ciao! îmi spune cu un zâmbet larg si își întinde mâna. Domnul Rossi. Îmi face mare plăcere să te cunosc domnișoară.
- Ciao. De asemenea și mie îmi pare foarte bine că am ocazia de a vă cunoaște, domnule Rossi.
- Vino, să luăm loc. îmi spune și mă conformez.
Ne așezăm în jurul unei mese și văd că Antonio a plecat.
- Tinerii din ziua de azi sunt foarte dificili.
Îl aud spunând și îmi îndrept privirea spre dumnealui dând din cap în semn că afirm ceea ce spune.
- În fine, să trecem la subiect. Cred că ai idee de ce te-am chemat aici.
- Sincer, domnule Rossi, nu știu de ce m-ați chemat, dar dacă e legat de fiul dumneavoastră, vă garantez că nu am nici o intenție cu el și încerc sa îl evit cât pot de mult.
- Oh Evelina, scumpa mea, parcă mi-ai citit gândurile. Te-am chemat să te rog să îl eviți cât mai mult și uite că tu deja ai intuit despre ce e vorba, el urmează să se căsătorească cu Carla și e prea distras de când ai venit tu.Totuși as vrea să te mai rog ceva.
Spune și se oprește din vorbit..probabil așteaptă o reacție. Nu spun nimic și aștept sa continuie.
- Ce spui dacă ti-aș oferi cadou un apartament oriunde în Italia?
- Pe scurt dumneavoastră așa vreți sa ma țineți departe de Antonio?
- Da. Și bineînțeles că nu îi vei spune absolut nimic. Ce spui?
- Domnule Rossi, nu vă pot accepta propunerea. Am muncit prea mult să ajung aici ca mai apoi dumneavoastră să veniți cu o astfel de propunere. Sunt convinsă că problema se poate rezolva altfel.
- Îmi cunosc prea bine copilul, problema nu se rezolva decât așa, domnișoară Evelina.
- Atunci domnule Rossi, insist să vă gândiți la altă soluție pentru că eu din Sicilia nu voi pleca. Să aveți o seara la fel de frumoasă ca mine, domnule Rossi, spun toate cuvintele zâmbind într-un mod răutăcios.
Îmi scot telefonul și chem un taxi.

Merg ușor spre ieșirea din curte gândindu-mă într-una la ce a spus domnul Rossi. Nu pot să cred că ar fi plătit doar să mă mut. Și de ce îl forțează pe Antonio să se căsătorească cu Carla, dacă cei doi sunt împotriva acestei căsătorii?
In fine, este strict problema lor. Eu vreau doar să fiu lăsată în pace și să mă bucur de aceasta perioada frumoasă în Sicilia.
Aud o mașină in spatele meu și încep să mă rog în gând să nu fie Antonio. Se apropie din ce în ce mai mult până când ajunge lângă mine si se oprește.
Îl văd pe Antonio și în momentul acesta vreau sa devin invizibila, pentru că am ajuns la capătul rezistenței mele.
- Urca, te duc eu. îl aud spunând.
- Nu, mulțumesc. Am chemat un taxi.
Spun și inaintez iar el vine după mine.
- Evelina, nu mai fi încăpățânata și urcă. Te duc acasă și apoi te las în pace, îți promit.
- Ai mai făcut tu promisiuni și ai cam uitat să te ții de ele.
-  De data aceasta sunt foarte serios. Urcă, te rog.
DE CE NU POT REZISTA?
Urc în mașină, dar ma așez pe locul din spate, așa ma asigur că nu mă atinge în nici un fel.
- Nu te mănânc, poți veni pe locul din față.
- E ok, ma simt mai în siguranță aici.
Nu mai spune nimic și pornim.
Mă uit la ceas și deja mergem de mai bine de 20 de minute și îl intreb:
- Antonio, ne-am rătăcit sau ce se întâmplă de nu mai ajungem?
- Nu, mergem intr-un loc unde putem vorbi fără să fim deranjați de telefoane sau orice altceva.
- Ai promis...îi spun dezamăgită.
- Ai încredere Evelina, doar vom vorbi puțin iar apoi te voi duce acasă.

Nu mai spun nimic și aștept să ajungem.
Mai merge încă 15 minute cu mașina și ne oprim.
Vreau sa cobor dar îmi spune să aștept și imediat ajunge în spate lângă mine.
- Am venit până aici să stăm in mașina? îl întreb pe un ton nervos.
Nu spune nimic și mă trage în brațele lui.
Mă așteptam la asta.
- Am auzit toată discuția pe care ai avut-o cu tatăl meu. Sunt foarte fericit că nu ai acceptat propunerea lui.
- Sincer, acum mă gândesc că ar fi mai bine să accept.
- Cum? NU. De ce ai face asta?
- Te comporți ca un adolescent, vreau să îți vezi de treaba ta și să nu mai fiu implicată în toată nebunia asta și tu nu vrei să asculți deloc.
- Ai auzit de dragoste la prima vedere?
-Da.
- Și eu, și nu am crezut în ea pana când te-am văzut pe tine. Doar la tine îmi este gândul mereu și nu pot sta departe de tine.
- Toată nebunia asta e temporara. Îți garantez că îți va trece.
- Nu Evelina, e diferit. Lasă-mă să îți arăt cât de mult de plac.
- Nu pot face asta.
- De ce?
- Nu am venit aici să îmi ocup timpul cu orice altceva în afara de scris.
- Înțeleg, dar vei avea tot timpul pentru a scrie, eu pot sta într-un colț să te privesc, pentru mine nu e o problema.
Râd și îmi vine imediat în minte o imagine cu el privindu-mă și zâmbesc.
- Dă-mi 30 de zile în care ne vom vedea zilnic și la sfârșit vei decide. Dacă vei vrea să ne mai vedem, perfect, dacă nu, voi accepta decizia ta și nu te voi mai deranja.
- Offf, mă înnebunești. Ok, sunt de acord.
Mă strânge foarte tare în brațe și țipă, e foarte fericit și zâmbesc și eu la rândul meu.

Se apropie de mine și ma sărută.
Simt cum își baga mana prin spate, pe sub topul meu și îmi desface sutienul. Îmi da sacoul jos și presară sărutări mici pe gat în jos spre sâni. Se oprește și îmi scoate topul după care și sutienul și rămân în sânii goi. Se oprește și se uita la mine.
- Ești superba. îmi spune și ma sărută din nou.
Cu mâinile cauta sa îmi deschida pantalonii pentru a ma scăpa de ei. Vreau să îl opresc dar mă prinde de mâini.
- Știu ca și tu vrei asta, doar relaxează-te.
Dau din cap afirmativ după care închid ochii. Simt cu îmi dă pantalonii jos, apoi lenjeria intimă.
Iar se oprește și mă admira după care îmi sărută fiecare parte a corpului. Își desface pantalonii și intra ușor în mine. Face mișcări ușoare de dute vino în timp ce continua sa ma sărute.
E prima dată când fac dragoste în mașină și e prima dată când e atât de bine.
În timp ce continua cu mișcările îmi dau seama că nu a folosit un prezervativ și îl opresc.
- Antonio, te rog stai!
- Ce s-a întâmplat? Te doare ceva? întreabă speriat.
- Nu, doar că, știi, nu ti-ai pus prrzervativ. îi spun rușinată.
- Sunt curat și voi avea grija, dacă de asta te temi.
- Ok. Spun și continuă până ajungem amândoi în punctul plăcerii.

Stăm câteva minute îmbrățișați și mai apoi el sparge toată liniștea.
- Vrei să ne plimbăm?
Dau din cap afirmativ și mă ajută să mă îmbrac după care se îmbracă si el și coborâm din mașina.
Mă ia de mână și mergem pe o alee care pare să fie foarte lunga, dar nu continuam drumul pe ea ci schimbam direcția spre dreapta  pe o cărare mică.
Mergem aproape 3 minute și ajungem într-un loc superb.