~𝐴𝑅𝐸𝑆~

15

         Ajung acasa si ma inchid in camera ca de obicei, urmand sa las marea de fum sa imi ia a nu stiu cata oara mintile, sa mi le intunece si sa faca orice sentiment sa dispara. Este aproape sapte dimineata , iar Axys trebuie sa ajunga la serviciu ,asa ca nu ma mai obosesc sa incerc sa adorm si cobor in bucatarie cu privirea incetosata, pentru a pregati o cana mare cu cafea amara menita sa mai alunge din ceata care ma invaluie. Nu trece mult si Axys isi face aparitia , dar ceva este diferit de aceasta data la ea. Poarta o rochie scurta de satin alb , iar parul ei saten cade frumos pe umeri , in timp ce ochii ei au o stralucire diferita atunci cand imi intalneste privirea. 
            - Pare ca iar ai avut o noapte alba. Unde tot iti pierzi timpul ,semizeule? 
             - Nu unde mi-as dori. spun eu in timp ce ochii mei parca vor sa rupa materialul subtire si sa lase la vedere corpul ei care inca imi este strain .

        Imi zambeste cu subinteles , iar apoi ia cana de cafea pe care i-am intins-o si dispare in birou. O urmez pana ce ma lovesc de usa inchisa , dar in capul meu stiu ca nu mai pot amana momentul , ca eu nu mai pot rezista o secunda atat de aproape de ea, fara sa o pot atinge , fara sa o pot avea, fara a-mi auzi numele desprins de pe buzele ei umede in timp ce teancurile de foi ar ajunge pe intreaga podea a biroului. Inghit in sec , ca apoi sa intru in birou, iar fara niciun gest care putea anticipa asta , o sarut profund , pofticios si ceva imi face pieptul sa arda .

       Nu incearca sa ma indeparteze sau macar sa ma opreasca cand degetele mele o scapa de hainele atat de inutile in acest moment. Ma atinge intr-un fel care ma innebuneste. Unghiile ei imi zgarie pielea tatuata, iar mirosul ei dulce ma face sa vreau s-o gust,s-o inspir,s-o expir,s-o transpir,s-o simt. Ea nu e ca celelalte, mi-a luat ceva sa o aduc in punctul asta. O patrund in stilul meu, sunt original si cand vine vorba de sex. I-am promis experiente noi, nu am dezamagit-o si n-as face-o vreodata. Ochii mei negri scanteiaza, iar ochii ei albastri parca ma  poarta pe valurile unei mari agitate. Ne contopim ca cerul de noapte si apa in linia orizontului, o facem atat de armonios, miscarile mele parca le preced pe ale ei si invers, ca un algoritm inteles doar de noi. O domin de la privire la miscari, sunt tot pentru ea, ma dedic doar ei. In camera goala se aud doar sunetele respiratiilor noastre intretaiate, iar cand placerea isi atinge apogeul, numele meu i se desprinde sublim de pe buze:
           - ARES! 

      In final stam amandoi pe podeaua biroului, iar in capul meu , din furtuna de ganduri si amintiri, simt o asemanare , o familiaritate in ceea ce tocmai se intamplase. Aveam impresia ca fusese prima data , dar ceva ma facea sa cred ca nu era chiar asa. Felul ei , miscarile ei , ritmul ei in care respira, toate astea ma trimit cu gandul la enigma in care ma aflam de cateva luni si din care aveam o speranta ca pot iesi. Mai aveam nevoie doar de o simpla confirmare ,dar nu o puteam cere pur si simplu. Simteam ca golurile care se formasera, in sfarsit se umpleau , piesele de puzzle din mintea mea se puneau cap la cap si gasisem o legatura , o asemanare intre misterioasa fata si Axys.