~𝐴𝑅𝐸𝑆~

9

    Ajungem la locul stabilit si coboram de pe motor,ca apoi sa ne pierdem prin multimea deja adunata. Il vad pe Justin in compania roscatei pe care o castigase ca si recompensa la bataia lui cu Scott. Zambeste si isi ridica sprancenele razand cand ma vede in compania lui Axys.
    -Se pare ca nimic nu este imposibil pentru tine,zeitatea dvs.
    -Mai taci,Justin.spun eu si il lovesc prieteneste cu pumnul in umar.
    -Ce anume sa fie imposibil?intreaba Axys,iar Justin isi linge buzele si o priveste de sus in jos.
    -Chestii de baieti,domnita.spune cu o voce amuzata,iar Axys isi da ochii peste cap cu o falsa exasperare.

     Roscata sta retrasa si tasteaza frenetic pe telefon,iar Justin ofteaza in semn ca ceva nu mergea bine,insa nu intreb acum. Trebuia sa-mi mentin starea pentru cursa,pe care chiar imi doream sa o castig,vazand fata cu forme generoase care avea sa-mi fie trofeu. Chiar în timp ce eu și Justin schimbam câteva vorbe,telefonul lui Axys se aprinde în semn ca a primit un mesaj. Se uita în bara de notificări,strange din ochi și ii scapă un icnet de dezamăgire.
    -E tata,cam trebuie sa plec.spune ea și pur și simplu se răsucește pe călcâie.
   -Stai,nu ramai sa vezi cursa?spun eu prinzând-o de mana.
    -Chiar mi-ar plăcea sa te vad,Ares...Însă tata nu este fan în ceea ce privește așteptarea...
     O privesc cu tristețe în ochi,chiar nu-mi doream sa plece. Ma pupa delicat pe obraz și pornește în grabă către casa. Un gol mi se instalează în stomac,iar inima îmi bate cu putere. Tatăl ei părea un nemernic,dar nu știam cum sa fac sa o ajut. Rătăcit prin gânduri,abia aud chemarea la cursa. Încerc sa ma adun când urc pe motor si imi inchid viziera castii,dar gândul mi-e răvășit.
      Abia dacă ma pot concentra,totul în jur e doar un caleidoscop de culori și un vacarm de sunete distorsionate din care nu înțelegeam mare lucru. Eram confuz,nu știam de ce era atât de speriata când vine vorba de tatăl ei.
      Ca prin vis vad tricoul tipei cum zboară în semn de start și calc accelerația la fund,în încercarea mea disperata de a ma concentra pe cursa.  Nici nu știu împotriva cui concurez,știu doar ca gonesc ca nebunul pe traseul stabilit. Un tunet îndepărtat se aude și o ploaie torențială începe sa cada rece peste noi. Simt adrenalina în vene,iar ploaia ma distrage puțin de la gândurile mele formate în jurul lui Axys si relația ei cu tatăl sau.
       Ploaia rece cade peste mine,cand in oglinda retrovizoare vad deja obișnuita mașină alba,luxoasa,din care stiu și fără sa vad ca vor coborî bărbatul însoțit de cele doua fete mascate,îmbrăcate mai deloc. Accelerez si mai mult,însă adversarul meu are deja un avantaj prea mare,iar tot ce mai pot face este sa-mi accept înfrângerea. Poate pierdusem eu frumoasa care a dat startul,dar partida mea obisnuita de după miezul nopții era aici,iar eu ii puteam simți privirea plina de dorinta de la o distanță considerabila.

      Podeaua depozitului este rece și umedă. Tipa misterioasa își frământă buzele,iar eu îmi las hainele sa ia drumul podelei. Era o alta partida de sex cu o necunoscuta,însă cu aceeași necunoscuta,acel fruct interzis pe care-l savuram de fiecare data. O penetrez mereu în stilul meu clasic,o întorc pe toate părțile și o iau din toate pozițiile. Ador felul în care se mișcă și felul în care vibreaza,pana și modul în care respiratia i se intretaie. Ii puteam anticipa mișcările,dar nu ii puteam afla numele ,era un joc murdar,în care inima mea bătea pentru o fata,iar scula mea poftea la o alta... Privirile noastre se intalnesc doar pentru cateva secunde , iar in ochii ei vad ceva atat de familiar , ceva care nu ma mai facea sa cred ca este in totalitate o straina pentru mine. Ceva imi spunea ca o cunosc , ca stiu despre ea mai multe decat eu insami credeam. Ea devenise labirintul in care imi placea sa ma pierd , desi stiam in adancul meu exact unde este iesirea.