~𝐴𝑅𝐸𝑆~

6

     Dupa ce plecam de la cafenea,urc pe motor si suntem gata sa ne intoarcem in locul obisnuit,cand ajung aproape de vechiul cartier cotesc la stanga.Si in seara asta este o petrecere data la rulote si voiam sa vad daca Axys este acolo,insa aparent am venit degaba. Frumoasa satena nu este aici,insa judecand dupa ultima data cand nu parea sa se fi simtit bine,nici nu cred ca va mai aparea.Opresc totusi si ma indrept spre o blonda dotata care duhneste a alcool si iarba,iar imediat ce ma vede isi scoate tricoul lasand la vedere doi sani plasticacti,perfect rotunzi,de la care greu imi iau ochii.
     -Ai chef de distractii,iubitel?spune ea cu o voce ragusita si cam imprecisa,in timp ce-si plimba degetele pe abdomenul meu.
    -De fapt,pentru altceva am venit.zic eu incercand sa-mi tin membrul in pantaloni.
Blonda ma priveste confuza inclinandu-si capul intr-o parte. Nu-si explica de ce ar veni cineva aici daca nu pentru vicii. Nici eu n-as fi inteles pana acum,cand ma simt in cautarea acului din carul cu fan.
    -O caut pe Axys.spun eu privind in ochii ei care privesc mai mult prin mine,efect datorat alcoolului in combinatie cu drogurile. O tipa satena,cu ochii caprui,mai rezervata. A fost aici ieri...Ai vazut-o?
   -Astazi nu am vazut-o,dar nu stiu daca vorbim de aceeasi.Insa din cate vezi nu e multa lume,majoritatea s-au spart ieri cat pentru toata saptamana.Deci tin sa te dezamagesc,frumosule...Satenuta ta nu este aici,insa ma poti avea pe mine.

Fac un pas in spate,urc iar pe motor si plec catre blocuri,voiam sa ii fiu alaturi luiJustin cand se va bate cu Scott pentru o seara intre picioarele roscatei focoase.Simt privirea blondei pe mine pana cand iau curba si ies din aria ei vizuala. Stiu ca ar fi vrut sa ma incerce,sa ma guste si sa-mi simta mainile in atingeri electrizante pe corpul ei,dar trebuie sa o dezamagesc. Si eu as fi vrut sa pierd minute bune in interiorul ei,sa ii simt fiecare miscarec si fiecarec trasarire sau incordarea inainte de orgasm,insa amandoi trebuie sa ne punem pofta in cui. Obiectivul meu era Axys,iar faptul ca nu puteam ajunge asa usor la ea ma facea sa o vreau tot mai mult. Mintea mea imi juca feste,mereu o asocia pe Axys cu tipa mascata de la blocuri,desi chiar nu par sa aiba nimic in comun,in afara mantiei de mister cu care se inveleau atat de bine. Uneia ii stiam exteriorul,celelilalte doar fanteziile,insa despre amandoua stiam la fel de putine lucruri,dovedindu-se nule in incercarile mele de a le gasi.

     Ajuns acolo il vad pe Justin cautandu-ma din priviri,iar cand ma vede pieptul i se relaxeaza. Ii zambesc incurajator si ii arat pumnii stransi in semn de sustinere,dar mintea mea era prea putin la castigul sau,ci incercam sa surprind o miscare,care sa tradeze aparitia uneia dintre cele doua fete. Justin si Scott isi impart deja pumni in figura,cand masina alba iar isi face aparitia. Aceeasi matahala insotita de cele doua fete cu fetele acoperite. Ii sustin privirea uneia dintre ele,iar un licar spontan imi da de indeles ca ea este aceea. Tipul nu pare sa observe schimburie noastre de priviri,uitandu-se atent in jur,sa gaseasca pe cineva sa ii lanseze provocarea,insa privirea lui cade tot pe mine. Nu tradez vreun sentiment,ba chiar ma ridic in picioare si ii infrunt privirea,cand atentia i se muta pe un alt tip,mai pe seama lui,care privea linistit partida in desfasurare. Se inteleg din simple priviri,care-mi lasa de inteles ca a acceptat.

      Ma asez pe ceva ce a fost o scara din beton candva,cand tipa mascata ma priveste fix,ca apoi sa se ridice in semn ca vrea s-o urmez. Mergem spre aceeasi cladire,la acelasi etaj,iar lucrurile decurg ca si ieri. Hainele noastre zboara,o patrund in toate felurile,respiratia i se intretaie,insa nu obtin nici astazi un sunet de la ea. Trag concluzia ca poate chiar nu are aceasta capacitate,insa nu inteleg de ce nu ma lasa sa ii vad macar fata. Culoarea ochilor este una inchisa,insa in intunericul noptii nu o pot distinge.Nici macar o suvita de par nu ii iese de sub cagula sa tradeze macar un indiciu despre ea. Sunt aproape sa finalizez cand o lovesc cu putere peste fund,iar ea scoate un geamat infundat,care probabil i-a scapat involuntar. O privesc,insa ea lasa privirea in pamant. Terminam amandoi,apoi cand vrea sa plece o prind de mana:
     -Nu stiu ce e cu tine,insa o sa aflu ce se petrece. E ceva necurat la mijloc,si chiar daca nu vrei sa imi zici sau chiar nu o poti face,o sa aflu singur.

    Ma priveste cu ochii tristi,ca apoi sa se uite in podea.Ma strange tare de maini,apoi isi pune capul in pieptul meu. Suspina usor,iar lacrimile incep sa ii curga. Vreau sa i le sterg,insa se retrage. E in capatul scarilor cand se mai intoarce odata catre mine si ma priveste lung.
    -Pe curand...spun eu lasand fraza in aer.
E o liniste grea in care atarna doar privirea ei trista si ochii umezi. Niciunul nu spune nimic,nu indraznesc sa fac vreun pas sau sa mai scot vreun sunet sa nu rup ceea ce pare a fi o legatura facuta de ochii noștri care se privesc tăcut și înțeleg atâtea lucruri imposibil de spus în cuvinte. Ar vrea sa plece,dar pare ca picioarele nu o asculta,se vede lupta între ce vrea sa facă și ceea ce poate sa facă,însă nu cedează și se întoarce pe călcâie și încearcă sa facă un pas,dar parca privirea mea o retine.Ofteaza profund și se întoarce iarăși sa ma privească,dar ceva ma face sa cred ca se simte datoare,însă nu vad în ce sens.
     -Pe curând...Ares...spune și apoi dispare pur și simplu printre cladiri