~𝐴𝑅𝐸𝑆~

20

         In acea seara am decis sa ramanem tot la mine . Fetele pregateau gustari , in timp ce eu si Justin ne jucam pe consola si ne tachinam , desi amandoi eram niste jucatori groaznici. 
            - Gustarile sunt gata, baieti! spun fetele la unison, iar eu si Justin ne intrecem inutil pana la bucatarie, asa cum faceam in copilarie.
            - Miros delicios! exclama Justin razand. Dar nu mai delicios decat mine. 

      Replica lui ii aduce un pumn amical in brat si rasul fetelor , iar seara asta nu putea incepe mai bine de atat. Ne asezam in jurul mesei infulecand infantil de repede dulciurile pregatite de iubitele noastre , spre amuzamentul lor .
            - Lasati-ne si noua ceva. Nu mai mancati voi iar tot. spune Ayda cu o indignare falsa, luandu-mi fursecul din farfurie.

      Dupa ce ne-am jucat cu dulciurile, eu si Justin am decis sa mergem pe veranda sa fumam o tigara pana ce fetele alegeau filmul. Seara era una racoroasa, iar cerul lipsit de nori era plin cu stele si luna care lumina placut si rece gradina. Era exact ca-n noaptea cand eu si Justin am devenit cei mai buni prieteni. Ne asezam pe aceleasi scaune de plastic ca acum mai bine de 10 ani , cand prietenul meu ma priveste fix , iar pentru prima data are o figura serioasa:
           - Fie...Fie...Ai avut dreptate...
           - Ce vrei sa zici? intreb eu fara a-mi muta privirea de pe tufisul din coltul casei.
           - Am ras de sentimentele tale, doar pentru a le nega pe ale mele. Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc ca atunci cand tu dispareai de la curse sau batai cu Axys , eu si Ayda ramaneam impreuna si vorbeam ore intregi ca apoi sa facem sex si sa ne despartim cu promisiunea ca ne vom vedea curand. Inca din prima am simtit ceva fata de ea , dar dat fiind felul in care eram noi , acei baieti care marcam si plecam , ma consideram jalnic si prea putin barbat sa ma indragostesc de o anonima.

        Zambesc in coltul gurii si imi asez prieteneste mana pe umerii lui , iar el imi intoarce zambetul :
            - Orice ai face, ramai tot un fraier. il necajesc eu , iar el incepe sa rada.
            - Nu unul mai mare decat tine. imi raspunde el, apoi ne intoarcem in casa , gata de film.

      Filmul nu a inceput de mult , cand mama ne aduce cate ceva de baut . Cand ajunge in dreptul meu o prind de brat si-i suier printre dinti:
            - Asteapta-ma in camera mea. Vreau sa vorbim . ma priveste usor ingrijorata , insa incuviinteaza cu un gest abia perceptibil din cap si continua sa imparta paharele.

      Dupa cateva minute ma scuz si ma indrept catre camera, aprinzandu-mi o tigara menita sa ma tina calm orice as mai afla.
            - Ce s-a intamplat, Ares? 
            - Nimic rau, poti sta linistita. Doar ca, avand in vedere sirul evenimentelor din ultima perioada, o intrebare ma framanta, inca ma tine in suspans. ma priveste tacuta , insa isi framanta mainile in poala vizibil , speriata de intrebarea pe care as putea sa i-o adresez.
            - Ce vrei sa spui?
            - Tu l-ai iubit vreodata pe tata, sau doar banii lui au fost motivul mariajului vostru?
            - Eu si Matteo ne-am iubit doar la ocazie, ca o greseala a varstei, a nebuniei unei mame tinere care nu a fost mereu atat de sigura pe ea asa cum parea. Eu il iubesc pe tatal tau dinainte ca el sa puna bazele afacerii si sa devina cine este astazi.
            -Dar pe mine ma iubesti?
           - Cu toate ca nu eram pregatita atunci cand ai aparut , te-am iubit din prima zi in care am aflat ca sunt insarcinata. Desi nu stiam cum ma voi descurca, sau cum te voi educa, stiam ca tu devenisei principalul scop al existentei mele. 

      O priveam fix, incapabil sa spun sau sa schitez ceva ,insa , atunci cand lacrimile i-au inundat ochii , am simtit sa o strang in brate atat de tare incat sa-i lipesc sufletul la loc, suflet pe care l-am rupt in mii de randuri fara ca macar sa realizez asta. 
            - Te iubesc, mama! spun si plec fara a-i da dreptul de a raspunde, o simteam deja .

    Ajuns in living alaturi de prietenii mei, o cuprind pe Axys intr-un sarut spontan, ca apoi sa-i spun cel mai sincer "te iubesc" pe care l-am spus vreodata:
            - Si eu te iubesc! imi raspunde ea, si ne mai sarutam o data sub privirile curioase ale sora-mii si a prietenului meu .

     In timp ce ne privea fix, Justin zambeste prosteste , iar apoi, dupa un moment de tacere totala spune:
          - Te iubesc! 
         - Pe iubita mea? intreb ,moment in care revine pe pamant si ma priveste confuz.
         - Nu, dobitocule! Pe iubita mea!

    Cu totii incepem sa radem , de jenantul moment , cand Ayda se opreste si raspunde:
         - Si eu te iubesc , iubitule!

                               VA URMA...