Hidden love

Cap 3 Santajul

In oras am dat de tipul acela de la spital.
"Ma bucur sa te revad printeso" imi zice el trecandu-si mana prin parul acela superb, ciufulidu-l si mai tare decat era, asa aratand mult mai bine.
"Daca vrei sa iti aduni dintii de pe jos, mai zimi printesa."
"Hopa, cineva s-a trezit cu fata la cearsaf in dimineata aceasta!" Mama ce imi vine sa ii trag una la asta, de sa il lipesc de peretele din stanga mea. Acest gand m-a facut sa zambesc putin.
"De ce razi printeso?"
"Ce iti pasa?"
"Poate ca imi pasa!"
"Sau poate ca nu....acum date naibi din calea mea si lasama sa trec dracu odata pentru ca am treaba.
"Nu imi spui tu mie ce sa fac!"
"Ba uite ca ti-am spus-o!" in urmatoarea secunda nu m-am mai putut controla si i-am dat o palma lasandu-i o urma destul de frumoasa pe moaca aia. Rosa a inceput sa rada, ceea ce m-a facut si pe mine sa izbugnesc in ras. Tipul ala parea cam furios, dar eu si Rosa nici nu ne-am mai uitat in spate, mergand in continoare spre mall pentru a-mi cauta haine si decoratiuni pentru ziua mea.
"Uite Kate ai primit un mesaj" imj spune Rosa.
Deschid telefonul si observ un mesaj de la un numar necunoscut.
"Daca vrei sa-ti mai revezi mama, ai face bine sa vii deseara in fata parcului si sa faci tot ce iti v-a spune persoana cu care te vei intalnii. Daca nu o sa te gasesc nu o sa-ti mai strangi mama in brate niciodata."
Mi-am indreptat privirea spre Rosa, ochii fiindu-mi inundati de lacrimi gata sa explodeze, ceea ce au si facut. Plangeam in hohote deoarece chiar tin la mama si nu as suporta sa o pierd si pe ea.
"Haide Kate, nu mai plange, totul o sa fie bine iti promit."spune ea foarte ingrijorata desi nu vroia sa arate chestia asta.
"Nu!......o sa fie bine doar daca merg deseara sa ma intalnesc cu acea persoana care mi-a rapit mama.
"Ok, asta nu te las sa o faci......cel putin nu singura"
"Multumesc ca imi esti aproape, dar vreau sa merg singura." De si muream de frica simteam ca trebuie sa merg singura.
"Tu ai inebunit?...nu te las sa faci asta singura. O sa vin cu tine chiar daca ar fi si ultimul lucru pe care il fac! Ai inteles?"
"Da sa traiti!" spun ducandu-mi mana la tampla si salutand militareste. "Acum haide acasa sa ne odihnim o sa fie o zi lunga."
******
Am ajuns acasa plina de lacrimi, cu ochii rosi si umflati. Am plans tot drumul. M-am spalat pe fata si m-am schimbat in haine mai lejere pentru a ma pute intinde in pat.
Stau linistita in pat gandindu-ma la acel mesaj si la cine ar putea fi autorul. Toate aceste ganduri mi-au fost intrerupte de soneria telefonului meu.
Convorbire telefonica:
"Buna printeso!" cand am auzit acel cuvant enervant "printesa" mi-am dat seama cine era.
"Ce vrei?" spun eu deja exasperata.
"Niste scuze si aaaaa stai sa ma gandesc pe tine!"
"Scuze de la mine nu vei primi, iar pe mine stai sa ma gandesc aaaaa in niciun caz."
"Ok, te las sa te mai gandesti, dar ai de castigat enorm de mult daca alegi a doua varianta."
"Si mai exact ce?"
"Pai, poate o sa iti revezi mama." cand aud propunerea facuta de el nici nu mai stau pe ganduri si ii raspund.
"Ok, dar cum stiu ca o sa te tii de cuvant?"
"Pai in primul rand sunt un dragut....."
"Da, da ce sa zic"
"Lasama sa termin. In al doile rand coboara in bucatarie." cobor cu o viteza uimitoare si o vad pe mama legata de un scaun. O dezleg rapid si o strang foarte tare in brate.
"Scumpo uitate in spate" ma uit putin infricosata si zaresc pe cine "chiar nu ma asteptam" este.........

Hey! Un nou capitol sper sa va placa. Nu uitati de pareri. Va multumesc ca cititi porcaria asta de carte si ca am strans atatea vizualizari. NU UITATI DE PARERI CHIAR VREAU PARERI. Scuzati greselile gramaticale.
XOXO