Hidden love

Cap 5 Anemia

Toata lumea se uita la mine, fortandu-ma sa raspund "Da", dar din pacate nu pot sa dau acest raspuns unui necunoscut, desi arata superb nu pot eu nu simnt ceva foarte prternic pentru el si nici el nu cred ca simte ceva pentru mine dupa spusele tatalui sau.
"Imi pare rau, dar nu pot....." spun eu foarte rusinata de situatia in care ma aflam. Am fugit spre usa pentru a pleca, dar el apare din urma.
"Iti multumesc ca mai scos din aceasta incurcatura chiar nu vroiam sa te pun in aceasta situatie jenanta..."
"Cu placere, acum poti sa ma duci acasa te rog?"
"Desigur, urca in masina..." am urcat in masina fara sa mai scot nici un cuvant, dar el a rupt tacerea.
"Cred ca ma urasti acum......!" imi spune el ingandurat.
"Nu as putea spune asta......" si ii dau un pupic scurt pe obrazul vanat putin.
"Asta pentru ce a fost?"
"Pentru ati da seama ca te-am iertat si ca te plac putin..."
"Serios?"
"Poate...." dupa asta nu a mai spus nimic tot drumul, iar eu m-am gandit in continu la gestul meu. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns deja in fata casei mele. Era foarte tarziu asa ca m-am dezbracat si m-am pus in pat tot cu acelasi gand, ceea ce m-a facut sa nu dorm prea mult.
******
Ma trezesc dimineata cu o durere ingrozitoare de cap, neputand sa ma ridic din pat. O strig pe mama, adica mai mult ii soptesc deoarece nu mai am glas asa ca stau in pat cu acelasi gand.
"Scumpo daca nu ai ore asta nu inseamna ca trebuie sa stai toata ziua in pat..!" incerc sa ii spun ceva dar rama cu totul fara glas. Oare ce s-a intamplat cu mine? Nu am facut nimic aseara. Adica nu ceva sa imi afecteze vocea. Intr-un final o vad pe mama in fata mea foarte ingrijorata, apoi am adormit.
Ma trezesc la spital, din nou, dar de data asta o zaresc pe mama pe scaun nu pe Dean. Oare de ce ma tot gandesc la tipul ala?
"Buna scumpo.." imi zice mama zambind.
"Buna mama."
"Am vorbit cu doctorul draga mea si a spus ca nu este ceva grav esti doar anemica. Ti-a dat medicamente pentru asta si azi poti sa vi acasa. Acum te las sa te odihnesti."
"Bine mama." dupa ce iese mama pe usa, imediat intra Dean, poate ca nu imi multumeste chiar asa de tare ca nu i-a raspuns pozitiv.
"Buna Kate.."
"Buna Dean" ii spun putin emotionata.
"Imi pare rau ca te-am facut sa ajungi aici."
"Nu este vina ta." vine inspre mine, inima batandu-mi tot mai tare pe masura ce se apropia de mine. Ma ia de mana si imi spune:
"Kate chiar imi pare rau si o sa fac tot posibilul sa ma revansez iti promit!" Dupe ce aspus asta a inceput sa isi apropie incet buzele de ale mele pielea facandumi-se de gaina, iar inima aproape iesindu-mi din piept.

Hey! Stiu ca nu e prea interesant si ca e foarte scurt acest capitol dar nu am prea avut inspiratie. O sa ma revansez promit. Si acum am o intrebare: Credeti ca in final se vor saruta? Vas sfatui sa cititi si Complicated love este super cartea.
XOXO:*