Accident

Întâlnirea e un eșec .

Aștept cu nerăbdare să o revăd.Cred am fost vrăjit  .Timpul pare să stea în loc .Ficare secundă urmată de alta sunt infinite .
De fiecare dată când mă gândesc la ea .Un zâmbet îmi apare pe chip nerecunoscându-mă pe mine însumi .
Chiar pot fi și fericit ?Nu doar un ipocrit fără simțul trăiri?
Am primit curajul de care avem nevoie,  o voi readuce pe Melanie pună  la urmă ?Acestă senzație mă înspăimântă dar mă face să mă mă simt și super bine .

Deci așa se simte dragostea ?Motivația fără  limite .
Mamă, tată ,deci așa vă simțeați atunci când va-ți cunoscut voi ?

Poveștile pe care mi- le spuneți despre relația voastră ,mi se păreau prea siropoase ,dar acum le văd diferit . Ca și cum ar fi niște povești ale destinelor ce se leagă între ele .

A venit  .Arată minunat  în rochia ei albă ca de mătase .Pălăria ce o protejează de soare ,pantofi de cristal ,medalionul ce-l poartă la gât .Nu-mi pot lua privirea, în două cuvinte .E splendidă.
-Oau !
  Astai e tot ce poți spune Ștefan?
Sinele meu mă certă că nu pot mărturisi ceea ce simt .

-Bună !(zâmbetul ei emană o aură deosebită )  Și tu arăți ca un prinț .

Nu sunt un prinț .Nu port un costum   de gală ca să  egalizez șansele . Bugetul e prea mic .
Doar un simplu costum,  compus din cămașa albă ,pantaloni negri și pantofi ce încă îi mai am de la petreceri anterioare .
-Îmi permite-ți să vă conduc domnișoară Bianca ?!
Știu ,poate nu ar trebui chiar să folosesc replicele unui prinț din basme ,dar singurele ideii ce-mi vin în minte sunt doar cum ași putea să  o impresionez cât mai mult .
-Desigur !Mi-ar face  o mare plăcere  .Face o plecăciune asemenea unei prințese .

Îi iau mâna în a mea .Se simte atât de fin și călduță .Diferența de mărime nu e prea mare .
Mă gândesc ce a-și putea spune, ceva inovativ   .Tot ce reușesc să scot pe gură e un simplu .
-Ești  mai bine ?
Oricine poate spune așa ceva  ,trebuie să fie diferit .
-Desigur .Sunt  foarte încântată .Și nu vreau să stric această zi gândindu-mă doar la mine. Ar fi nepoliticos din partea mea.Deci unde mergem ?Întrebă curioasă în legătură cu locurile ce le vom vizita .

Nu mă pot abține din zâmbit ,nu  e  cel mai strălucit zâmbet ,se aseamănă cu zâmbetul unui ciudat fară toate țiglele pe casă .Dar faptul că devine mai insistentă să afle , mă face să  mă simt mai recunoscator că am încercat .

Dar la fiecare pas făcut în tandem observ ceva la ea .Starea i -se schimbă cât ai clipi. Oare ce o apasă ?
E posibil doar să mi se pară, poate îmi joacă mintea feste,  nu ar trebui să îmi fac griji degeaba .

Mulțumită universului pentrucă a făcut ca această zi minunată să apară  și bunicului, că mi-a împrumutat banii de care mai aveam nevoie .Acum pot să-mi duc planul pună la capăt .Acum pot fi sigur  că totul v-a decurge perfect .Fără alte  rateuri .

-Rămâne secret !
Zâmbește indirect .
-Atunci merg după mâna ta .Prințule !
Nu mă simt jignit că tot repetă .Cred că ar putea să mă și lovesca că tot nu a-și mai putea reveni la realitate .

Iar  încep să  orchestrez printre gânduri .E atât de fermă,fermecătoare  .Dacă ar vedea-o Eziquel și-ar săpa groapa de ciudă .
Nu am nici-o vagă idee ce a văzut la unul ca  mine .O simplă promisiune, pare ceva ce poate fi inventat pe moment .

Cu o zi în urmă sau poate două:

-Bunicule  am nevoie  de câțiva  banii !Ți-i  voi returna înapoi în cele din urmă .  Î-ți promit .
Să te adresezi instant cuiva fără să-l lași să clipească și   să-i ceri bani din senin  ,poate părea o idee nebunească .
-Pentru ce ai nevoie ?
-Mă întâlnesc cu Bianca .
-Era și timpul !
Adică ce  insinua-se ?Nici că ar mai conta .Am  reușit să fac rost de cât  aveam nevoie dintr-un singur foc .Am luat *jockpotul.