Accident

Îți voi spune !Așteaptă-mă

Mă trezesc buimac cu fața lipită de ecranul telefonului ,ridic privirea. Gabriela, persoană de treizeci și patru de ani ,la o distanță de locul unde stau împreună cu bunicul ,50 km. În prezent e divorțată .Rămasă în grija a trei copii .

Asta e tot despre ea .Tot ce a vrut Sf Internet să-mi împărtășească .
-Offf.
Mă ridic greoi ,fața se zgârie de penele ce au ieșit din pernă .
Este ora 5 și 30 de minute ,e mult prea devreme dar în ciuda acestui fapt îmi continui cu rutina de dimineață.Deși ar trebui să dorm să fiu odihnit complet .
Ieri au fost cei de la asistența de poliție ,azi cine va mai fi ?
Râd în sinea mea sperând să nu se adeverească să apară ceva și mai rău .
Vreau să scap de aceste întâmplări ,defapt vreau să scap de tot .De această situație mizerabilă

-Bună dimineața ai dormit bine ?
-Sigur ! Răspund fără a mai detalia somnul mistuitor ce l-am avut . Și ai reușit să găsești ce te-am rugat ?

Măcar el mă poate ajuta să egalizez șansele pentru a-mi face investigația una mai ușoară.

-Am găsit ceva ,dar nu pot înțelege de ce ești atât de interesat de acești oameni .
Găsind un mod de exprimare asemănator cu nedumerirea .
Născocesc o minciună ,nu îl mint în sensul întreg al cuvântului ci doar omit pentru un moment , până când voi fi destul de pregătit să-i spun .
Presupun că de multe ori ne întrebăm de ce nu putem să spunem totul pe față și gata .Dar există un motiv întemeiat .Motivul meu e că nu vreau să-l pierd și pe el .E singura rudă care mă acceptă ca și familie .
În cazul lui Ady când îi mărturiseam un secret de al meu ,afla tot cartierul .

Uneori nu e momentul potrivit să o spui ,așa că omite .Ce ar putea să meargă prost ?

- La școală . . cum am mai spus ,e vorba de un proiect ,ce implică diferite persoane.
-Bine .Dar de ce ai nevoie de acești oameni ?Nu înțeleg ...defapt lasă i-a
și te îmbracă că se face deja târziu .

-Eu am să plec mai devreme azi !
Să ai o zi bună ,fară trăsnăii . Adugă el zâmbid feroce .
Ultimele cuvinte rostite înainte de a închide ușa după ce a terminat să se îmbrace cu paltonul său gros .
-Așa va fi !
Pe bune acum , chiar trebuie să-mi ridic moralul în preajma lui ,să nu se simtă afectat din cauza mea .
Nu știe cât de dificil e azi pentru mine să-mi arăt fața colegilor după ce am fost luat de poliție .Fară ca măcar să fiu vinovat sau imformat înainte .
Pentru delicvenți e ceva normal dar pentru mine stiuația, mă pune într-o statură proastă .

În drum nu-mi pot lua privirea de la soarele ce iese din ascunzătoare .Pe cât de frumos pare, pe atât e de orbitor .

-Auuu !
-Nu vezi pe unde mergi ?Adaug eu puțin surprins de comportamentul meu de băiat rău .Trebuie să-mi stăpânesc cumpătul altfel o să mă pierd cu firea .
-Scuză-mă ,nu am vrut !
Suntem pe holul școlii,la fiecare pas , pe hol, ecoul face ca orice mișcare să rezulte un sunet multiplicat.
Iar zgomotul ce sa produs de ciocnirea noastră a stricat complet liniștea.
Care noi ?

-Să te ajut !
Stă trântit pe jos un băiat cu ochelari,pare a fi unul dintre cei mai buni tocilari .
Păr ciufulit și ochii albaștri ,slăbuț ,scund ,î-și ascunde ușor privirea crezând că pot fi periculos .Alături de el sunt împrăștiate foile și manualele zburând ditr-o parte în alta fără zonă determinată .

-Cei asta ?Evidențiez uitându-mă la o foaie de înscriere .
-Nu e ceea ce pare !Se ferește să ascundă ,de parcă e ceva grav.
Mă uit la ea și e asemănătoare cu foaia de înscriere avuta de mine , nu în circumstanțe mari ,ci mai degrabă doar numărul clasei diferă .Deci e boboc ,gândesc eu .

-Te rog să mă ierți ,trebuia să fiu mai atent ,doar că m-am cam pierdut .Numele meu este Eduard și după cum ți-ai dat seama , sunt nou la această școală și la categoria prieteni .Vrei să fim prieteni ?
-Da pot vedea ! Eu sunt Ștefan și te pot ajuta. Dar nu-ți pot fi prieten .Îmi pare rău !
-Cum ți-ai dat seama ?Super îmi poți spune unde mă aflu ? Mă cam grăbesc și cred că m-am pierdut .Nu mă deranjează dacă nu vrei să fim prieteni ,î-ți mulțumesc pentrucă mă ajuți .