Accident

12 Ore .

Vreau să dispar .
Nu mă dor  cicatricile ,pe cât mă doare să o văd la fel suferind din cauza mea .
Ce legătură au părinți mei cu toate astea ?Dacă e așa de ce nu renunță la ea?Vreau doar să o văd cum iese pe ușă  în siguranță .
Defapt am ajuns să vreau mai multe .Nu-mi stă în fire să cer mai mult decât merit .Dar vreau ca bunicul să fie acolo atunci când se va trezi Andreea, în  calitate de frate mai mare, ași fi fericit pentru ei .
Vreau ca Melanie să uite  tot ce am spus și să mă ierte ,știu ca nu o merit .

Vreau ca oameni să nu-și mai ascundă fețele. Nu mă consider  perfect, niciodată nu voi fii  ,dar m-am obișnuit să nu fiu pe placul nimănui .Deși uneori chiar doare ,trebuie să învăț să accept .

E o vorbă destul de cunoscută 
,,Timpul le vindecă pe toate ,,
Imposibil să nu fii auzit de ea .Cu toți am auzit de acest termen  măcar odată de-a lungul  timpului .
Dacă aici îmi este   sfârșitul măcar să-mi evaluez toate dorințele care tot mi le-am sters din minte spunându-mi, că nu le mai vreau .
Le vreau inapoi .
Când eram mic ,citisem o carte ,mai degrabă o pagină de jurnal .
Despre ce era vorba ?

Păi cum să zic ,în perioada războiului un soldat  pe  nume Harry a fost condamnat pentru trădare . A pășit pe teritoriul inamic,considerat turnător de alianța și de capetenie .

În carte scria că  mai are doar patru zile pună să fie spânzurat ,dar acele zile pentru protagonist  cu siguranță păreau o eternitate. În primele zile nu s-a putut oprii din a se învinovăți ,începu-se să se deteste ,detesta chiar și regulile fără sens puse de cei superiori .Ochii îi  erau tulburati ,nu se putea gândii la nimic altceva decât la propriul deces. Nu-și putea accepta propria moarte .

 În ultimele zile de viață,ultimele două înainte de a fi dus la judecată și-a revăzut  toate rudele cât și colegi de breslă .Omul a zâmbit fiecăruia în parte spunându-le "Nu vă faceți griji ,va veni și aceea zi în care ne vom întâlni "dar sunt sigur ca nu e totul .Cu siguranță ar fi continuat să le fie alături  tuturor celorlanti, pună când bătrânețea avea să-l ia .Acel zâmbet era pentru ceilanți ,ca să nu se simtă vinovați  pentru pierderea lui .
A fost dus în cele din urmă la locul unde judecata avea să-i ia viața  .Nimeni nu a ripostat iar omul a murit cu zâmbetul pe chip.
Acesta find dezdonământul .

Oare pagina mea de jurnal cum va fi ?Va avea un final fericit ?Sau voi avea aceași soartă teribilă ?

Sau asigurat  că voi fi închis într-o cameră unde atmosfera să mă reprime .Fără lumina  fără ferestre ,doar o ușă .Ce aștept  de ore întregi să se deshidă să pot sări pe ei.
Aa  ,am uitat  să menționez ,nu pot face nimic, sunt legat de scaun ,nu pot rupe nici măcar o buctă de lemn  masiv .Nu mi-a mai rămas putere ,rusinos căci sunt băiat .
Băieți mereu au putere, nu au voie să  renunțe  .
Oare secundele îmi sunt numărate ? Au trecut deja cele" 12 ore "de pe ceas ?
Sau doar în continuare  visez ?Ca fiecare vis, nu e unul prea fericit .

Când eram mic eram genul ăla de copil care se lovea adesea .Nu știu dacă eram atât de stângaci pe cât credea lumea ,dar din ce îmi mai aduc aminte eram poreclit "Băiatul Plasture ".Mulți copii mă porecleau ,râdeau de mine iar eu nu spuneam nimic , îi ascultam și  sufeream în  tăcere .

Mă gândeam că dacă eu sufăr din cauza lor să le întorc favoarea ar însemna să fiu cel care îi face pe alți să sufere .Și  nu vreau acesta .
Vreau ca lumea să se înțeleagă ,să comunice ,să zâmbească, să petreacă fară ca măcar să regrete o secundă .

Firar încep iar să-mi curgă ochii .Chiar că sunt un plângăcios .
Mie frica ? Regret ?Am degând să renunț?
Chiar nu știu .Doar trebuie să mai aștept puțin pună va veni momentul .