Accident

Invitație

Nu reușesc să dorm prea bine .Somnul pentru mine rămâme cel mai mare inamic. Fie am coșmaruri ce nu se opresc niciodată. Fie e prea cald ori prea frig .
Chiar deși o persoană visează în interval de 45 de secunde ,pentru mine acele vise nu au sfârșit . Devenind o oroare .
Ca și un exemplu .Pot povesti o mică parte din ziua de ieri .
În timp ce dormeam anevoios am tresărit în urma unui vis complet ciudat .Nu vreau să intru în detalii m-ar face să le retrăiesc .
Prin mahumureala ce o avusem am reușit să dau în mod involuntar cu capul de rama la geam .Pute-ți  râde dar m-am ales cu un cucui pe măsură .

Aflu de limbajul cel țin ascuns ,unul nu prea colorat,incolor pot spune .
Înainte să mă pot pune la culcare îl lăsasem puțin deschis să intre aerul .E un mic obicei învățat de acasă .
Mama îmi spunea  mai mereu "Aerisește ,căci începe să miroase "
Nu mă puteți învinovăți ,sunt vorbele ei nu ale mele .
Odată ce mă trezesc ,nu mai pot continua să dorm atât de ușor . Mă ridic în picioare mahumur de fel cu ochii aproape închiși trag de mâner să-l închid .Sigilez atât de bine încât nici atomi din aer să nu poată intra .

Îmbrac un plovăr cel găsesc aruncat pe jos îl iau direct pe corpul meu moale și lipsit de stabilitate pentru a ieși afară unde pădurea mă aștepată .
Deschid și închid fiecare ușă  fară a produce zgomot ce l-ar face pe bunicul să se trezească .Asta mi-ar fi lipsit să ofer alte explicați .

Cred că fiecare copil când e mic e înspăimântat de întuneric ,uni chiar și în momentul prezent au frici ascunse .Am reușit să depășesc astfel de temeri chiar de mic ,atunci când ajungi să aflii de  culoarea sângelui nu-ți mai este frică de nimic .
Pună la urmă fiecare frică crește doar în imaginația noastră .Noi suntem gradinarul ce ne sădim prorile temeri .Crește pentru un rod bun .

Vântul bate lin concomitent cu balansul crengilor .
Lilieci și-au găsit prada ce s-o devoreze în liniște așa că nu vor produce probleme .Cerul e întunecat, nori acoperă orice stea nefiind vizibilă . Singura sursă de lumină o conferă luna.
Luna singurul prieten de nădejde al soarelui.
Legile realitați nu permit ca aceste două corpuri cerești să se poată despărți vreodată. Când au fost create înainte de orice existență posibilă l-i sa atribuit un rol .Niciodată dar niciodată să se îndepărteze una de alta .Nu ca ar fi posibil .

Au aceea conecțiune ce eu nu o pot avea niciodată cu Adrian și restul .Poate se înțeleg atât de bine deoarece nu pot vorbi sau gesticula ,noi în schimb putem păstra legătura dar nu o facem .Ele doar stau acolo și se bucură că fac parte dintr-o constelație. Noi ne supăram că nu ne contactăm uni pe alți .
Ce mai ironie .

Mă răzam de gardul de lemn al bunicului și privesc minute în șir pună să mai pot ține ochii deschiși . Adormisem .

La apariția primelor raze un sunet se aude ușor dar pe timp ce-mi revin devine din ce în  ce mai gălăgios .
Se pare ca e el ,se agită că nu a reușit să mă găsească .
Mă ridic fetiș de lânga locul ușor călduț și plec să-mi arăt fața somnoroasă .

-Unde ai fost ?

-Mai contează?Am stat puțin afară ,nu mă simțeam prea bine ,dar acum sunt .
Uite !
Ridic un zâmbet mare ,poate v-a înceta cu interogatoriu .

Mă duc în camera mea ,să mă îmbrac special pentru această zi .

Mă îmbrac într-un maieu alb sintetic ca mai apoi să iau singura mea cămașă rămasă întreagă .Cămașa fiind cu carouri acoperind stilul meu vestimentar de a purta numai și numai culori închise, alături de o pereche de blugi albastri spre inchis , asortându-se la perfecțiune una cu alta.Să nu uit și de talismanul meu ce-mi aduce noroc .Un lăntișor primit de parinți la vârsta de 14 ani .
E un trifoi cu patru foi placat cu aur .