Accident

A doua șansă!

CREDEȚI ÎN A DOUA ȘANSĂ ?Eu nu prea mai  știu .

-Poliția ! Mâinile sus .Sunteți arestați .

Toți cei corupți vor plăti în fața justiției .Țintă exactă direct la închisoare ,făra alte evadări pe viitor .
Rezistența nu-i va ajuta cu nimic .Sunetul de focuri e puternic ,se aude de parcă timpanul mi-ar fi perforat .Nu m-ar mira să nu fie și el ,după tot ce sa întâmplat .
Poate există și uni trachilizați ,poate că nu există .Tot ce contează e că ea e bine sau așa sper să fie .Sper că am putut să o protejez pună la sfârșit .

-Hei băiete ,băiete mă auzi ?Insistă să mă miște dintr-o parte în alta .Miscându-mi  corpul fără  să ia în considerare rănile cauzate .
Îmi verifică pulsul de la mână ,cel de la gât ,fiind unul slab .
-MEDIC,aduceți repede un medic!Trebie să-i facem o transfuzie de sange imediată .

-Nu ,nu poate fi adevărat !
Nu mă pot mișca dar simțurile nu au dispărut în totalitate  .Aud un strigăt de chemare.O pot auzi ,dar nu vreau  să deschid ochii și să o văd cum plânge din cauza mea  .
Aș ceda ca iubit .
Cea mai scurtă relație posibilă, lăsând ironia deoparte, a-și fi vrut să putem petrece mult timp împreună,dar acum e deja prea târziu .
Dinou am dat greș .
De ce să sufere pentru un pier-de -vară ca mine ?Poate trece peste ,ca și cum nimic nu s-a întâmplat .Mulți o fac, deci de ce ea să fie mai diferită ?

-Te rog nu mai plânge Bianca ai să-ți ....aaa da nimeni nu  mă poate auzi oricât de tare ași vrea să le zic ceva . Pot vorbi doar cu subconstientul .
Doar nu o face ,nu plânge ,uită-mă și gata. Uită tot ce am făcut împreună  atâta timp .

Contractul meu cu realitatea ia o pauză. Sufletul se desparte de trup .
E ca și cum te-ai uita în oglindă .Doar că această oglindă e spartă .În fiecare ciob de sticlă îmi văd parțile distruse .Mă uit la mine ca și cum nu eu am fost acela .Plin de cicatrici și vânătăi pe tot corpul .
E prea târziu să-mi folosesc asigurarea medicală ?

Toată lumea încearcă diferite moduri să mă readucă înapoi .
Dar nu mai  vreau în fostul meu corp  .Mă simt atât de ușor în acesta , ca un înger ce primește aripii și poate zbura ,oriunde în lume pentru prima dată .
,,Vreau să zbor pună la nori și înapoi ,,

Imaginea se transpune instantaneu .
Tot  ce era legat de realitatea aspră, devine o cameră  albă ,ca penele de înger ce ajung să cadă .Alerg în jur să scap din acest labirint infinit  ,dar ceva mă cheamă la o anumită ușă. Ajung mai aproape și îmi văd  pe  podea  iscripția numelui meu ,scris cu roșu și mai jos între paranteze "MAI AI ÎNCĂ O ÎNCERCARE !"
Trag de ea ridicând cu putere de trapă deschizând o nouă ușă, un portal spre o altă dimensiune .Totul pare doar o vrăjitorie ca în benzile desenate .
Ceva mă atrage în interiorul ei. Nu e curozitatea e un fel de creatură diabolica cu tentacole negre și spini la fiecare tentacol   .Alerg ca un disperat prin labirintul fără sfârșit ,dar mă prinde  din urmă .Închid ochii înainte de impact .

Unde mă aflu ?Mie frig ,simt fiori pe sira spinări .De ce ninge afară ?Cum de pot simți temperatura  ?
Mă aflu în fața uși de la casă?Ce caut mai exact aici ?
Zăpada mă  obligă să intru la adăpost pentru a nu îngheța .
Intru pe hol și  dau ochii în ochii direct  cu mama .Ce din nu știu ce motiv era chiar acolo. Părea că mă așteaptă .

-Văd că te-ai întors cam repede astăzi .Sa întâmplat ceva la școală ?
-Mamă ? Staiii .....unde suntem?
Bruiat destul de situație ce mi se tot întâmplă. Unde  eram și  unde  naiba am ajuns,mai exact ce mi  sa întâmplat după ce am fost  prins de  acea creatură .
-Acasă ! Ești bine ?
-Daaa .Nu că ar conta  în acest moment.

Îmi arunc rucsacul din spate pe podea și s-ar să o îmbrățișez ,niciodată nu am avut ocazia sau curajul de a o face, nu credeam că e important să le arăți altora că îi  prețuiești pe asccuns .Nu vreau să mai pierd vremea și să regret iar .Nu vreau să repet aceași greșeală de două ori .
-Hei ,hei ,cei cu atâta iubire dintr-o dată puiule  ?Sa întâmplat ceva și  nu vrei să-mi spui ?Mai înainte plecase-și cu Ady .El unde a rămas?
Rămâne serioasă așteptând răspunsuri clare și coincinse
-Am plecat ?.....Daa am uitat ceva în cameră. Undei tata ?
-Face un duș  ,vine și el în câteva momente. De ce întrebi ?
-Nu pot aștepta atât!Nu voi știi niciodată dacă mă voi putea întoarce vreodată . Gândesc cu voce tare .Mă aude  stă nedumerită și se uită suspect  la mine .
Nu am timp să stau pe loc trebuie să acționez cât încă mai este timp . Vreau să-i văd pe ei doi . 
Alerg pe scări dar vocea ei caldă mereu ma oprit să nu aleg calea greșită ,îndrumându-mă să nu fac  acele fapte  ce  le voi regreta mai târziu .
-Unde crezi că te duci băiete ?
Prima oară ajută-mă să pregătesc masa .Mai târziu poți să țopăi de ici -colo,o spune a ținând mâinile la piept .
-Dar vreau să-l văd acum !Nu poate aștepta puțin masa  ?
-NU .Nu poate aștepta pună atunci ,dacă tot rămâi acasă  cu noi măcar să asculți  ce -ți se spune .