In love with the wrong Playboy

25. Rece

Pagina Facebook: In love with the wrong Playboy 

*capitol editat*  

Alice's POV

Am ajuns in timp record acasa, grabindu-ma spre camera mea ca sa ma schimb in niste haine mai calduroase. Se facuse destul de racoare. Eram in graba sa ajung cat mai repede la Ethan pentru a clarifica lucrurile. Nu-mi placea cand eram certati, chiar daca erau doar tachinari, iar cearta asta clar nu era un joc sau o gluma, era cat se poate de reala.

Imbracandu-ma, mi-au trecut prin minte zeci de ganduri: daca nu vrea sa vorbeasca cu mine, daca e prea suparat ca sa ma vada, daca nu vrea sa ma asculte, daca nu ma iarta, daca si-a dat seama ca nu merita sa lupte pentru relatia noastra, daca...

Mi-am scuturat capul cu putere, inlaturand orice gand rau si m-am concentrat pe bratara primita de la el de Craciun. Nu am dat-o pana acum jos de pe mana. Totul o sa fie bine, m-am incurajat eu si am inceput sa ma concentrez pe ceea ce faceam. Imbracata, am iesit alergand pe usa dormitorului si in jos pe scari, continuand sa alerg spre usa de la intrare. Am insfacat cheile de la masina de pe masuta de langa intrare si am iesit in frig, incuind usa in urma mea si urcandu-ma in Mini Cooper. Am dat cu spatele cat de repede am putut si am pornit in tromba spre casa lui Ethan. Sper sa nu fie prea tarziu.

Am ajuns 5 minute mai tarziu dupa ce aproape am dat peste doi pietoni si am trecut pe rosu. E clar, daca era vreun politist in preajma ma alegeam cu o amenda frumusica si cu carnetul suspendat. Cineva acolo sus sigur ma iubeste si vrea sa ma impac cu Ethan, sau poate doar am avut noroc.

Am oprit pe aleea din fata casei lui, oprind motorul si iesind din masina, pornind alarma in timp ce alergam pe scarile usii de la intrare. Am sunat de doua ori, lasandu-ma de pe un picior pe altul, cu mainile incrucisate la piept ca sa ma mentin calda cat timp asteptam ca cineva sa deschida usa.

De dupa usa masiva am auzit pasi, iar cateva secunde mai tarziu usa a fost deschisa.

„Da?" a raspuns inainte sa dea cu ochii de mine. „Oh, tu esti, Alice. Ce faci aici?"

„Buna ziua, doamna Grey. Am venit sa vorbesc cu Ethan. E acasa?" am intrebat politicos, zambind slab. Mama lui mi-a zambit trist inapoi.

„Imi pare rau, scumpo, a iesit acum 20 de minute. A mers sa ia ceva de la Edward. Ar trebui sa se intoarca in curand."

„Oh, atunci o sa ma intorc maine sa vorbesc cu el," am spus dezamagita si am dat sa plec.

„Il poti astepta la el in camera daca vrei, trebuie sa apara oricum," a spus repede mama lui, deschizand usa larg, semn ca oricum avea sa iasa ca ea.

„Nu e nevoie, il pot astepta in masina, nu trebuie sa va deranjati."

„Nici nu vreau sa aud! E foarte frig afara, nu vreau sa racesti sau sa patesti ceva. Nu ma deranjezi cu nimic si sunt sigura ca Ethan va fi fericit sa te vada," mi-a spus si mi-a facut cu ochiul, apoi mi-a facut semn cu mana sa intru.

Stiind ca are dreptate, am oftat puternic si am intrat in casa, uitandu-ma de jur imprejur. Toata mobila care disparuse in timpul petrecerii de Craciun era acum la loc, la fel si bucataria, imaculata si foarte spatioasa.

„Mai stii unde e camera lui, nu-i asa?"

„Da, multumesc," i-am raspuns zambind. Ea mi-a aruncat un ranjet mare si a disparut in bucatarie, lasandu-ma singura in casa asta uriasa.

Am inaintat spre scari, lasandu-mi timp sa admir modernul design al casei si sa ma uit la fotografiile insirate pe peretele de langa scari. In aproape toate apareau ambii frati, la diferite varste si in diferite locatii. Unele poze erau de la mare, altele de la munte, unele cu doar unul dintre baieti sau doar cu parintii lor. Toate erau inramate si puse intr-o dezordine ordonata de-a lungul sirului de scari, continuand si pe sirul care ducea spre al doilea etaj, unde se afla si camera lui.

Ajunsa in dreptul usii camerei lui, am tras aer adanc in piept si am deschis usor usa. De cum am intrat am fost izbita de mirosul lui, un miros inconfundabil de parfum barbatesc combinat cu padure si miros de iarna. Miros care ma ametea de fiecare data.

Timida, am intrat usor in camera si am inchis usa dupa mine in liniste, apoi m-am uitat din nou la camera lui. Era exact la fel cum a fost de Craciun, doar ca acum pe biroul lui se aflau jocurile Wii de la mine, in fata televizorului urias cu plasma se afla consola de la mine, iar pe noptiera de pe cealalta parte a patului statea ceasul daruit de mine.

Am mers pana la pat si am ridicat ceasul sa ma uit la el, in acelasi timp asezandu-ma pe patul lui moale de doua persoane. Curelele ceasului erau putin zgariate, semn ca a fost purtat des in ultima perioada. Si asa si era. De cand l-a primit, Ethan l-a purtat in fiecare zi, la fel cum eu port bratara de la el.

Studiind ceasul, nu am auzit cand usa de la camera lui s-a deschis, pe ea intrand un Ethan nedumerit si plictisit.

„Ce cauti aici?" a intrebat rece, inchizand usa in spatele lui. M-am intors spre usa si mi-am ridicat piciorul stang usor pe pat, in asa fel incat sa-mi pot tine echilibrul.

„Am venit sa vorbim," am raspuns incet.

„Oh, deci acum vrei sa ma asculti," a ras fals, punandu-si mainile in solduri.

„Ethan eu..."

„Nu vreau sa aud ce ai de zis," m-a intrerupt el, incrucisandu-si mainile la piept.

„Dar vreau doar sa..."

„Nu mai avem ce discuta. Gata, s-a terminat tot."

„Ce?..."

„Exact ce ai auzit. S-a terminat."

******************************

Am pus noi imagini pe pagina, ca sa intelegeti mai bine cam cum ar arata conacul familiei Grey. In imaginatia mea nu arata chiar asa, insa nu am gasit exact ce aveam eu in minte.

Duminica mai vine un capitol, deja lucrez la el si scuze pentru eventualele greseli gramaticale, o mare parte din capitol am scris-o in timpul orelor de sociologie si istorie.

Va pup si ne vedem duminica!

Laura