In love with the wrong Playboy

30. Cine esti?

*capitol editat*  

*Atentie! In acest capitol vor exista pasaje cu violenta explicita. Nerecomandat persoanelor sensibile!* 

 

Alice's POV

A doua zi m-am trezit cu o migrena. Afara ploua abundent, semn ca primavara era mai aproape decat credeam. Nu aveam niciun chef sa ma duc la liceu. Cu atat mai putin sa-l vad pe Ethan in fata ochilor. Ce a facut, sau mai degraba a vrut sa faca, m-a ranit extrem de tare si nu stiam cum sa reactionez, asa ca am ales sa ignor tot ce a zis si sa-l las sa se calmeze. Decat sa fac ceva ce poate voi regreta mai tarziu, mai bine sa las sa treaca macar cateva ore in care sa ne linistim si sa ne gandim la ce sa facem mai departe.

Dupa ce m-am pregatit de liceu, mi-am luat geanta si am coborat la parter si in drum spre usa de la intrare am luat un mar din bolul de pe masa din sufragerie, apoi m-am incaltat cu cizmele mele calduroase si am iesit din casa, incuind usa in urma mea si grabindu-ma spre masina. Urasc sezonul rece in timpul scolii si atunci cand ies din casa fara sa vreau. Exact asa cum faceam acum. De ce trebuie sa mergem la scoala si cand e atat de frig afara?

Bosumflata si nervoasa peste masura, am intrat in masina si mi-am lasat geanta pe scaunul pasagerului din dreapta, apoi am bagat cheia in contact si am pornit motorul, asteptand sa se incalzeasca putin inainte sa pornesc. Am dat cu grija cu spatele, incercand sa nu lovesc nimic, mai ales ca geamul din spate era total acoperit de gheata, in timp ce parbrizul s-a dezghetat relativ repede.

Cand am intrat in parcarea liceului, dupa ce era sa intru in masina lui Taylor, un coleg de la ora de matematica, am gasit repede un loc de parcare. Mi-am luat geanta si am iesit din masina, avand grija sa o blochez inainte sa merg spre cladirea unde aveam geografie prima ora. Nu exista mod mai bun in care sa-ti incepi dimineata decat sa asculti un profesor cum vorbeste in timp ce tu faci cu totul altceva in afara sa asculti.

„Alice!" a strigat o voce din spatele meu, facandu-ma sa ma intorc pe gresie si aproape ca am cazut, zapada de pe ghete transformata in apa facandu-ma sa alunec grozav.

„Hei, Bell. Nu te-am mai vazut de ceva vreme," i-am spus cand s-a apropiat de mine si am luat-o in brate, strangand-o mai tare decat era necesar. Chiar mi-a lipsit fata asta, nu stiu de ce nu am mai iesit de mult cu ea.

„Stiu!" a exclamat ea dandu-mi drumul, insa tinandu-ma in continuare de antebrate. „Tocmai de aia voiam sa iti propun sa mergem toti opt la o cabana din apropiere in weekend. Ce zici?"

„Toti opt?" am intrebat nedumerita.

„Da. Tu, Ethan, Nessie, Theo, Aidan, Lyanna, eu si Edward. Inchiriem toti o cabana si stam acolo in weekend. Plecam vineri seara si ne intoarcem duminica spre seara," a explicat ea, facand semne cu mainile prin aer. „Deci? Ce zici?"

„Pai sa ii intreb pe ai mei si iti spun. Bine ca mi-ai zis azi, ca ei maine de dimineata au avion."

„Oh? Unde pleaca?" a intrebat Bella curioasa.

„Tata a fost invitat la o conferinta a medicilor si mama va merge cu el, asa ca eu voi ramane acasa pana martea viitoare."

„Cu atat mai bine! Nu vei sta singura peste weekend macar."

„Da, asta daca ma lasa."

„Sunt sigura ca te vor lasa," a spus si mi-a facut cu ochiul. „Oticum, eu trebuie sa plec. Am istorie si inca nu mi-am luat cartile de la dulap. Ne mai vedem sa-mi spui verdictul."

„Okay," am spus si i-am facut cu mana. Ea a intors gestul si a plecat spre dulapul ei, lasandu-ma din nou singura.

Mi-am luat repede cartea de geografie, apoi mi-am indesat geanta si geaca de iarna in dulap, apoi am plecat spre clasa, fiind tot timpul atenta sa nu dau de Ethan. Nu voiam o confruntare pe holurile liceului sub ochii tuturor curiosilor.