Best friends

Capitolul 1: Profesorul Tanner

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ..

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ..

Profesorul Tenner se plimba prin faţa catedrei povestindu-ne despre nemulţumirile sale faţă de ţara asta. Ritmul paşilor lui era lent. 1, 2, 3 . Se întoarse dintr-o dată cu faţa spre colegi şi spuse total revoltat:

-Nu este bine! Trebuie extinsă această ţară! De fapt ştiţi ce? Pentru ora viitoare vom face un proiect. Vom face nişte planşe cu schimbări care pot fi făcute asupra acestei ţări.

Ok, ce legătură are acest proiect cu ora de fizică?

- Puteţi aduce poze din reviste, ziare. De exemplu: din ziarul de săptămâna trecută puteţi lua poza din articolul acela despre casa care a fost demolată şi să scrieţi pe proiect că ar trebui ca aceste case să fie reconstruite. Sau alt exemplu: înfrumuseţarea oraşului cu .. flori , să se planteze copaci. Dar voi sunteţi copii inteligenţi şi foarte creativi, mă îndoiesc că nu vor ieşi nişte proiecte minunate.

Încă o dată, ce legătură are cu fizica?? Da, domnul profesor Tenner mereu vorbeşte mult. Şi cam plictiseşte lumea. Dar tot este unul din profesorii mei preferaţi pe care îl respect.

Am simţit un branci cu cotul în braţ. Christian se uita la mine cu subînţeles. Clar vrea să facem proiectul împreună. Yay. :)) Am dat din cap în semn că da iar acesta mi-a zambit.

- Vă voi lăsa mai repede în pauză, dar în linişte! Şi să nu uitaţi de planşe! ne atrase domnul profesor atenţia.

Colegii mei se ridicară repede şi se îndreptară veseli spre uşă. Christian, ei bine, mă aşteptase pe mine. Ce nu face cel mai bun prieten pentru mine.

-Ai vreo idee pentru proiect? l-am întrebat încet.

- Serios? Vom vorbi acum despre proiect? spuse el cu o faţă plictisită.

- Nu, spun eu lăsând capul în jos.

Mi-am luat si eu cărţile de pe masă şi am ieşit pe hol, ei bine, nu înainte de a-l saluta pe profesorul Tanner. Ajungem la dulapul meu unde îmi aranjez cărţile una peste alta.

-Ce faci azi? mă luase prin surprindere întrebarea lui Christian.

-Nu ştiu. Probabil că nimic.

-Hai la mine, spuse el zâmbind.

-Am să vorbesc cu Robert.

Mai exact, cu fratele meu. Mă îndoiesc că nu m-ar lăsa. Vreau să zic, am 17 ani frate, nu sunt chiar un copil! Iar Christian are 18, doar că părinţii lui l-au dat mai târziu cu un an la şcoala. Şi mă bucur pentru asta. Astfel nu ne-am fi cunoscut.

-Sau poate ai putea veni tu la noi, mă trezesc eu că spun.

-Păii , mai vedem cum facem.

*sună clopoţelul*

Bine că sună de ieşire şi nu de intrare. Chiar nu am chef de franceză..

-Avem franceză? întreabă Christian.

-Mda..

Începuse să mormăie ceva dar era mult prea încet pentru a auzi eu. Am închis dulapul şi am pornit spre uşa de la intrare cu Chris pe urmele mele. Nici nu ieşim bine în curte, că o văd pe Tiffany venind spre noi cu mersul ei de divă în călduri cărându-le după ea pe cele două căţeluşe ale ei: Jessica şi Rossalie. Rossalie nu mi s-a părut niciodată chiar aşa fiţoasă, ba dimpotrivă pare chiar timidă.

-Bună Christian. Ce zici să ieşim azi? Ştiu că vrei .. spuse ea uitându-se jucăuş la el.

- Nu pot azi , spuse indiferent.

M-am tras doi paşi în spate. Bine Christian, ăsta e Christian al meu. :))

-Bine, dacă eşti ocupat. Lăsăm pe mâine, spuse blonda tristă.

-Ştii ceva? Hai să ieşim azi. Ne vedem în faţa cinema-ului la ora 5. E bine? spuse el dintr-o dată determinându-mă să mai fac un pas în spate şi să fac ochii mari.

-Bine bby. Ne vedem atunci, spuse ea trăgându-i cu ochiul iar mai apoi plecând cu paşi mari spre şcoală urmată de cele două fete.

-Mulţumesc, am spus eu sarcastic.

M-am întors şi am dat să plec, dar Chris mă prinse de mână.

-Chiar m-ai crezut? spuse el amuzat.

- Păreai foarte serios, spun făcând botic.

- Se numeşte actorie.

Amândoi începem să râdem. Ne aşezăm pe bancă şi începem să râdem din nou.

-Chiar nu te duci? întreb eu surprinsă.

-Nu. De ce m-aş duce?

- Ăă nu ştiu. Poate pentru că e cea mai populară fată din liceu..

-Şi? Dacă nu îţi place o persoană, mai are rost să ieşi cu ea?

- Ce nu îţi place la ea?

- Comportamentul. Ei. Este. Naşpa.

- Ştiu.

După ce am spus eu asta am început din nou să râdem amândoi. Am mai stat puţin pe bancă şi am povestit până s-a sunat şi am fost nevoiţi să mergem la oră.

Cam naşpa ora de franceză..

**********

Bună, cam ăsta ar fi primul capitol din carte, prima mea carte. Sper să vă placă celor care îmi veţi citi cartea. Pupici