Best friends

Capitolul 9: Aaron e sentimental

Era ora 8 şi 13 minute. Deja se sunase de intrare iar eu eram la vreo 300 de metri depărtare de şcoală fugind ca o nebună prin ploaie. Stau la 10 minute de şcoală, dar când ieşisem din casă era doar înnorat. Cine s-ar fi gândit că nu aş fi ajuns înainte să ploaie?
Curtea liceului era plina de bălți pe care le-am ocolit cât de bine am putut. Trebuia să merg să mă schimb înainte să mă prindă răceala din nou. Dar asta înseamnă să lipsesc de la prima oră pentru că de ce nu.. Oricum nu pot intra la mijlocul orei deci am să stau pe undeva prin vestiar sau idk.
Am intrat în şcoală, iar următoarea misiune era să ajung până la vestiar înainte să mă vadă directorul sau altcineva. Am fugit pe lângă uşile de pe hol până la vestiar. Când să intru m-am ciocnit de burta mare a domnului director. M-am împleticit câțiva paşi înapoi iar apoi m-am dezechilibrat din cauza apei de pe podeaua care acum era alunecoasă. Aş fi picat dacă cineva nu m-ar fi prins. Primul lucru pe care l-am văzut a fost părul lui. Un par bogat de o culoare de vis. Apoi i-am văzut ochii căprui închisi care străluceau în lumina care se strecura pe micile ferestre ale vestiarului. M-a readus înapoi pe picioarele mele şi tot odată înapoi pe pământ deoarece mintea mea îsi făcea de cap prin alte galaxii.
- Domnişoară Marin, de ce nu sunteți la oră la fel ca restul elevilor? întreabă domnul director confuz.
De când sunt la liceu nu ştiu să fi întârziat niciodată atât de mult. Bine, se mai întâmpla să nu mă simt bine şi să nu vin deloc, dar chiar să întârzi aprope o jumătate de oră..
- Mă scuzați că am dat aşa peste dumneavoastră şi că am întârziat, dar vă pot explica, îi spun domnului director cu capul în pământ.
- Schimbă-te de hainele astea ude prima dată. Te aştept mai apoi în biroul meu. Domnule Rogger vă rog să mă urmați, spuse el trecând pe lângă mine şi ieşind pe uşa mare a vestiarului.
- Neața, şopti Aaron după care plecă şi el după domnul director.
Am rămas blocată pentru câteva secunde, dar mi-am revenit şi am mers la dulapul meu de unde mi-am scos nişte haine uscate. Din păcate erau haine de sport. Nişte leggings negri, un maieu alb şi o bluză de trening. Mi-am schimbat şi teneşii cu adidaşii din dulap cu care de obicei făceam sport. Din fericire găsisem si o pereche de şosete în adidasul stâng, deoarece şosetele cd le aveam acum erau ude.
M-am schimbat, mi-am luat ghiozdanul şi am pornit pe holul pustiu până la biroul directorului unde m-am oprit să iau o gură de aer şi apoi am bătut la uşă. S-a auzit un uşor "intră" de pe cealaltă parte a uşii. Am apăsat uşor pe clanță şi am deschis uşa.
- Claire, intră intră, zise el cu zâmbetul pe buze.
Domnul director stătea pe scaunul biroului său mereu încărcat de tot felul de hârtii importante sau mai puțin importante, iar pe unul din cele 2 scaune aflate în fața lui era Aaron care zâmbea, la fel ca domnul director, cu gura până la urechi.
Am închis uşa şi am făcut un pas înainte.
- Te rugăm, ia un loc, zise domnul director.
Am înghițit în sec şi mi-am ocupat locul pe scaunul de lângă Aaron în timp ce mintea mea se chinuia să elaboreze o scuză plauzibilă pentru întârzierea mea.

Tocmai ieşeam de la ultima oră cu un Christian vesel şi plin de viață pe urmele mele.
- Vrei să mergem la cafeneaua aia de pe colț? zise zâmbind. Aia care îți place ție.
Mă omoară veselia asta a lui. Da, mă bucur că e şi el o dată happy, dar dacă nu încetează merge singur acasă.
- Nu, îi răspund sec în timp ce îmi băgam cartea de chimie în dulap
Închid uşa de la dulap şi îmi croiesc drum printre elevi lăsându-l pe Chris în urmă. Ieşisem din liceu şi pornisem spre ieşirea din curte.
- Helăăău. Aşteaptă-mă şi pe mine, strigă Christian în urma mea. Şi ia-o mai încet că nu fuge nimeni după tine, zise el prinzându-mă din urmă.
- Da nu ar fi mai bine dacă ai ține şi tu pasul? Şi ba da fuge. Tu mai exact.
- Eu zic să nu te pui cu ea că poate te bate, strigă o voce cunoscută.
- Şti tu ce şti, strig şi eu înapoi.
Christian începe să râdă, la fel cum facu şi restul grupului cu care era Tiffany. Chris mi-a întins palma, iar eu am bătut-o cu satisfacție. Am ieşit pe poartă dându-mi părul cu mâna pe spate ca o divă fiind sigură că lumea se uita la mine. Ce?  Tiffany nu e singura care poate să dea din fund şi să îşi fluture părul. Pot şi eu să fiu cu nasul pe sus.
De când chestia asta? Ei bine se mai schimbă şi omul.
Intrasem în mașina lui Christian şi îmi lăsasem capul pe spate în încercarea de a-mi limpezi gândurile.
- Dacă tot vrei să mergi undeva mai bine du-mă la Kfc. Nu am mâncat nimic azi, îi zic lui Christian.
Nu scosese niciun cuvânt, dar o luă la stânga pe unde era Kfc-ul.

《《Flashback》》
Aaron închisese uşa biroului şi se întoarse la mine cu un aer detaşat.
- Mi-ai putea mulțumi având în vedere că te-am salvat de la o căzătură urâtă, zise el mândru.
- Ei hai că nu aş fi căzut, spun eu începând să merg înapoi spre vestiar.
- Siiigur, zise Aaron ironic.
- Da serios, zic intrând pe uşa vestiarului.
M-am dus spre dulapul meu şi m-am așezat pe bancuța din fața lui.
Aaron m-a urmat şi s-a aşezat lângă mine.
- Mersi, zic zâmbind cu colțul gurii. Mersi că l-ai bine dispus pe director.
M-am ales doar cu un mic avertisment din partea lui, dar bănuiesc că profesorului de geografie nu o să îi prea convină.
- Nu ai de ce, mă mai trezesc şi eu bine dimineața, zise el zâmbind cu capul în podea.
Începusem să studiez şi eu podeaua. Tot ce puteai auzi erau respirațiile noastre liniştite şi ploaia care picura pe fereastra vestiarului. Niciunul nu zisesem nimic timp de câteva minute.
- Ştii..? Poate ar trebui să ai şi tu mai multă încredere în tine. Eşti frumoasă, arăți bine, eşti inteligentă şi amuzantă, nu ar trebui să fi aşa timidă. Eu unul mă simt bine în preajma ta şi sunt sigur că şi alții simt la fel.
Eram puțin şocată. Adică, cel mai frumos băiat din liceu care are toate fetele la picioare îmi spune mie că sunt frumoasă. Probabil şi altor fete le spune asta, dar sună ca şi cum i-ar păsa.
- A, şi te rog, nu te lăsa în fața surorii mele. Pune-o cu botul pe labe că în ultimul timp şi-a cam luat lumea în cap. Fă ceea ce eu nu prea am putut să fac, zise mutându-şi ochii la mine.
- Am să țin cont de sfaturile astea, zic gânditoare. Dar de ce zici că tu nu prea ai putut să faci? întreb încet.
- Poate pentru că şi eu sunt la fel, şi felul în care a inceput să se comporte mi se părea normal. Dar a devenit prea de tot. Anul ăsta mi-a tocat toți nervii. Încă de când a venit din Florida de la verișoara noastră. Umblă cu toți fraierii şi face numai prostii, şi ea nu era aşa.
Acum că tot zice el asta chiar aşa e. Anul trecut era mai de treabă şi învăța binişor. Tot era cu nasul pe sus, dar nu chiar aşa.
- În plus o-i fi eu un bad boy dar pot fi şi sentimental dacă vreau, zise şi se opri pentru câteva secunde. Şi îmi pasă de familia mea, iar Tiffany face  parte din ea, continuă el.
- Ei bine nu ştiu cum te-aş putea ajuta eu.. poate ar trebui să îi spui şi ei ce mi-ai spus mie.
- M-ai ajutat prin simplul fapt că m-ai ascultat, zise apropiindu-se de mine.
Buzele sale făcură contact cu ale mele şi împreună începuseră să danseze pe aceeaşi melodie. O mână a lui se împletici în părul meu parcă trăgându-mă mai aproape de el în timp ce cealaltă mână o pusese peste mâna mea. Mă întorsesem de tot spre el fără să întrerup sărutul şi îmi pusesem mâinile pe după capul lui. Totul mi se părea aşa perfect, iar eu deja simțeam că mă sufoc. Ce bine că am întârziat.. Îl împinsem uşor cât să pot lua aer. Mâna sa care acum câteva secunde era în părul meu îmi mângâia obrazul şi maxilarul. Mi-ar urcat încet privirea la el ca să îl văd zâmbind. Însă clopoțelul sună, iar el se ridică să plece. Înainte de a ieşi pe ușă îmi făcu cu ochiul.

《《End flashback》》

Maşina lui Christian se opri în parcarea mall-ului. Cum urcasem în lift, fiind doar eu şi Chris, dragul meu bff începu să îmi țină o morală despre faptul că nu e bine că nu am mâncat nimic azi şi prostii din astea. Între timp, primisem un mesaj la care, fără să gândesc, am raspuns afirmativ.
" Ieşim deseară? " era întrebarea; autorul Aaron, bineînțeles.
Se pare ca ți-ai făcut rost de o întâlnire. Mai bine decât să stau închisă în casă tho'.