Best friends

Capitolul 10: Prieteni noi

Eram pe stradă împreună cu Aaron şi ne îndreptam spre parcul unde el si prietenii lui stau de obicei. Inițial voiam să mergem la un film, dar niciunul dintre cele de la cinema nu ne-a prea atras şi cum prietenii lui erau pe-afară, am hotărât să mergem şi noi.
- Să nu te bâlbâi, zise el chicotind.
- Nu îți face tu griji de asta.
Înainte să intrăm în parc, Aaron mă luă de mână. Era aşa cald în comparație cu mâna mea rece. Mă simțeam bine în preajma lui, deşi ştiam că probabil nu ar trebui să îmi fac iluzii în legătură cu noi doi. Cel mai probabil sunt doar o altă distracție, dar nu o să ajungem până acolo..
Intrasem în parc şi ne îndreptasem direct spre un grup de băieți şi fete printre care am putut să o văd pe Jessica şi pe cele 2 animăluțe de companie ale ei. Ele păreau a fi singurele fete, dar nu îmi făceam griji de asta.
- Hei, zise Aaron simplu când ajunsem lângă bancă.
- Bună, adăugasem şi eu imediat.
Înafară de Tiffany toată lumea salutase. Ba chiar unul dintre tipi s-a ridicat şi m-a lăsat să îi ocup locul pe bancă. Era drăguț el aşa, avea nişte ochi frumoşi care sincer nu prea ştiu ce culoare aveau, albaştri sau verzi idk. M-am aşezat pe bancă şi i-am mulțumit.
- Ce faceți? întrebă Aaron venind în spatele meu şi punându-şi mâinile pe umerii mei.
Prima dată privirea mi-a sărit la Tiffany. Se uita încruntată la mâinile fratelui său pe umerii mei şi mai apoi plescăi din buze. M-am uitat fugitiv la restul persoanelor să le văd expresiile, dar toți păreau obişnuiți cu chestiile astea. Doar una dintre, hm, prietenele lui Tiffany se uita la mine cu ochii mari. Rosalie. Îsi mută repede privirea când mă văzu uitându-mă la ea şi îşi muşcă buza inferioară. Părea că e gata să explodeze şi începeam să mă întreb dacă nu cumva fusese ceva între ei, sau poate ei să îi placă de el.
Începusem să îi studiez pe fiecare în parte. Aaron se aplecă la urechea mea şi îmi şopti:
- Hai să îi luăm de la stânga la dreapta: Mark, frații J2- Jake şi Jeff, şi Eric. Pe fete bănuiesc că le şti, iar pe bancă lângă tine e Vance, apoi Andrew şi apoi sora mea.
Îmi plasă un scurt sărut pe ureche şi se ridică înapoi la poziția inițială. Cand mi-am ridicat şi eu privirea, Eric se uita la mine cu un zâmbet puțin cam pervers. Am ridicat dintr-o sprânceană şi m-am concentrat asupra celor doi băieți care povesteau despre ceva cafenea deschisă recent. După felul în care arătau puteam si eu sa admit faptul că sunt gemeni. Amândoi acelaşi păr castaniu, ochi aproape negrii şi un năsuc adorabil. Parcă erau traşi la xerox, nu ştiu cum Aaron a reuşit să îi deosebească. Probabil dacă mă uitam când era zi afară aş fi descoperit şi eu ceva trăsături aparte care să mă ajute să zic sigur care e care.
Observasem mai apoi că m-am holbat ca o ciudată la cei doi şi mi-am mutat privirea altundeva. Verificasem ora pe telefon, îl deblocasem, îl blocasem înapoi şi tot aşa. La un moment dat mi-am băgat telefonul in buzunarul gecii de piele şi m-am sprijinit cu cotul de **** .
Simțam că mi se închid ochii fără să vreau aşa că mi-am scuturat puțin capul să îmi revin, însă tot îmi simțeam pleopele grele.
Am căscat şi mi-am întins spatele. L-am simțit pe Aaron aplecându-se din nou la urechea mea.
- Ți-e somn?
- Puțin cam da, zisem chicotind.
Tiffany îmi aruncă o privire rece şi îşi dădu cu mâna prin părul drept şi lung. Aaron veni în fața mea şi îmi dădu mâna ca să mă ajute să mă ridic.
- Am să o conduc pe Claire acasă şi revin. Păstrează locul cald, zise el zâmbind.
- Ok, noapte bună Claire, zise Eric mai tare.
Toți mormăiră un "noapte bună" şi aşa am făcut şi eu. Exact după asta auzisem un pufăit şi puteam să jur că ăla venise de la Tiffany, dar am ales să nu o bag de seamă.
Ne-am întors cu spatele şi am înaintat spre ieşirea din parc.
- Nu e nevoie să vi cu mine, pot merge şi singură până acasă doar nu e departe, zic eu.
- Ba da e nevoie, eu te-am luat de-acasă eu te duc acasă, bine şi în siguranță, zise el punându-şi mâna pe umărul meu ca într-o îmbrățişare.
Am râs şi mi-am continuat liniştită drumul.
Eram aproape de casă când Aaron se opri şi se puse în fața mea.
- Ok.. Nu vreau să îmi iau pumni în față de la fratele tău, de aia am să fac asta acum, zise el, apoi se aplecă spre mine şi înainte să pot zice ceva buzele lui erau lipite de ale mele.
Mâinile lui staționau pe şoldurile mele trăgându-mă mai aproape. Iar eu, eu eram pe jumătate topită în brațele lui. Parcă visam, doar că totul era pe cât se poate de real.
Dar mai apoi se desprinse din sărut şi zâmbi, iar zâmbetul ăla mai că mă făcu să uit să respir din nou. Cred că mă holbam ca o străină la poarta nouă deoarece începu să râdă. Privirea lui fugi în următoarele secunde la ceva sau cineva în spatele meu, expresia lui schimbându-se automat. Nu părea speriat, dar se încruntă. Voiam să mă întorc, dar nu mă lăsă şi mă luă iar de mână continuând drumul.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu, mi s-a părut că văd ceva, dar nu cred că e nimic, zise el zâmbind din nou.
- A ok, am spus eu.
Trecusem de cele 2-3 case şi ajunsesem la casa mea. În sufragerie şi în bucătărie era lumină, deci Robert era acasă. M-am oprit şi m-am întors spre Aaron.
- Nu vrei să intri?
- Fratele tău e acasă, deci nu prea cred că e ok. Fața mea se simte bine aşa cum e acum, zise el.
Începusem să râd, iar el mi se alătură. M-am strecurat pe sub mâinile lui şi l-am prins într-o îmbrățişare. Nu ştiu cât va dura jocul ăsta a lui Aaron, dar nu prea vreau să se termine. E cam greu să crezi că cel mai popular băiat din liceu mă place chiar pe mine, şi în plus se comportă prea frumos. Probabil tot ce vrea de la mine e ceea ce vrea şi de la celelalte: distracție.
- Poți să îmi trimiți mesaj dacă vrei, zise el când mă desprinsem din îmbrățişare.
- Sigur, dacă nu adorm.
Chicoti în timp ce mă îndreptam cu spatele spre verandă.
- Ai grijă la scări, spuse tot zâmbind.
- Îmi cunosc casa, zisesem eu în timp ce urcam treptele verandei. Sa ai distracție plăcută.
- Mda mersi. Noapte bună, zise şi el îndepărtându-se.
Am deschis repede uşa şi am intrat înăuntru. Aveam nevoie la baie încă de când eram în parc, dar acum e urgent. Am fugit pe scări în sus direct spre camera mea aruncându-mi geaca undeva în urma mea. Îl auzisem pe Robert strigându-mă, dar nu l-am băgat în seamă. Baia e prioritate acum. Scuze Robert.